Mai țineți minte cât am râs în vară de penibilitățile campaniei electorale ? Pe Penibile electorale ?
Ei bine, datorită, grație și mai ales mulțumită doamnei Tiribonflax, blogul cu stupidisme electorale a reînviat, că tot e campanie. Așa că vă așteptăm acolo, să râdem împreună. Că ce altceva să facem ?
Eu spus la Marko: nezze, kedves Marko ur, cum făcut primul pas către o mai rapidă baratkozas, igen.
notă: eu am primit ăsta de la Adi Hădean. Știu că a fost la o emisiune radio, dar cum ei nu pun sursele când “preiau informații” de pe bloguri, tot așa o să spun și eu că sursa: internet. Doar că, având mai mult bun simț decât ăia doi, o să menționez că din câte am înțeles, vine de la carteasonora.ro
Miorita bilingva
Nu comentez, doar vă arăt o fază amuzantă.
Alin Buzărin, ziarist la Gazeta Sporturilor, scrie într-un editorial:
Sau de prin alte părÅ£i, pentru că am cam început să ne umplem ÅŸi de rebuturi braziliene, despre care Wikipedia nu pomeneÅŸte nici măcar la capitolul “cioturiâ€?. Dacă în celebra enciclopedie nu eÅŸti nici măcar “ciotâ€?, înseamnă că nu exiÅŸti, n-a auzit nimeni de tine.
Poza 1, de pe en.wikipedia.org (click pentru mărire):
Poza 2, de pe ro.wikipedia.org (click pentru mărire)
Pentru conformitate, trebuie menționat că numele său apare pe wikipedia, în 2 articole: unul despre Premiile Ioan Chirilă și unul despre Gazeta Sporturilor
Azi a fost clar ziua mașinilor deosebite. După Q 78, vă prezentăm mașina noului nostru vecin. Mai exact, luneta mașinii noului nostru vecin:
Știți cum, atunci când vine vreo vedetă să concerteze, ne uimim citind prin ziare de ce solicitări absurde are la cazare ? Cum vrea vedeta nu știu ce fel de apă plată, nu știu câte lăzi dintr-o anumită bere și așa mai departe ?
Eh, la fotbaliști nu-i așa. E mai rău 🙂
Din Clujeanul, aflăm de la o reprezentantă a hotelului la care se cazează Chelsea:
(…) am primit o documentaÅ£ie complexă referitoare atât la partea de cazare cât ÅŸi în ceea ce priveÅŸte consistenÅ£a ÅŸi modalitatea de preparare a mâncării, cu un accent deosebit pe calitate. SpecificaÅ£iile ÅŸederii lor au fost foarte bine definite ÅŸi atent explicate până la ultimul detaliu într-un document de aproximativ 35 de pagini
Don LaFontaine a murit. Când am citit la Ovi, printr-o asociere stupidă de gânduri, mi-am amintit cât de bine îl imita, cu ceva vreme în urmă, Pablo Francisco. Probabil toți știți clipul ăsta, mie mi-era dor să-l revăd:
Azi prestam cumpărături la magazinul de cartier de unde cu perseverență achiziționez țigări, beri, ape și alte nimicuri mai mult sau mai puțin dăunătoare grav sănătății. În fața mea, o băbuță simpatică. Adica o doamnă mai în vârstă. Mai în vârstă bine, ceea ce e chiar irelevant pentru povestirea de față. În spatele meu, un puștan de maxim 7 ani, îmbrăcat în șlapi și pantaloni scurți, destul de agitat și nerăbdător. La un moment dat, puștiul se uită un pic mai atent la venerabilă doamnă și zice cu voce tare și zglobie: “Seeeervuuuus, tanti Ani!”. Venerabila se întoarce, îi zâmbește chiar cu drag și îi răspunde: “Servus, dragă. Ce ți-ai cumpărat ?”. La care puștiul își bombează pieptul și răspunde cu ochii mari și cu o mândrie pe care cred că nici Sadoveanu, acest Christiano Ronaldo moldovean al descrierilor, n-o putea cuprinde în cuvinte:
CINCI ÎNGHEÈšĂÈšI. CINCI!
Via Delice
Astăzi pe la prânz, pe strada Potaissa, situată în EXACT centrul orașului Cluj-Napoca, o străduță frumoasă, îngustă, pe care se află o bucată din zidul cetății, construit la sf. sec. XV-încep. sec. XVI, zid ce ar fi trebuit să fie una din principalele atracții turistice…. pe strada Potaissa, cum ziceam, păștea liniștit și relaxat un cal.
