Azi prestam cumpărături la magazinul de cartier de unde cu perseverență achiziționez țigări, beri, ape și alte nimicuri mai mult sau mai puțin dăunătoare grav sănătății. În fața mea, o băbuță simpatică. Adica o doamnă mai în vârstă. Mai în vârstă bine, ceea ce e chiar irelevant pentru povestirea de față. În spatele meu, un puștan de maxim 7 ani, îmbrăcat în șlapi și pantaloni scurți, destul de agitat și nerăbdător. La un moment dat, puștiul se uită un pic mai atent la venerabilă doamnă și zice cu voce tare și zglobie: “Seeeervuuuus, tanti Ani!”. Venerabila se întoarce, îi zâmbește chiar cu drag și îi răspunde: “Servus, dragă. Ce ți-ai cumpărat ?”. La care puștiul își bombează pieptul și răspunde cu ochii mari și cu o mândrie pe care cred că nici Sadoveanu, acest Christiano Ronaldo moldovean al descrierilor, n-o putea cuprinde în cuvinte:

CINCI ÎNGHEÈšĂÈšI. CINCI!