Pentru că la noul meu loc de muncă (îmi pare rău dacă vă șochez cu vestea asta, carry on now) sunt practic singurul fumător – adică, nu, de fapt pentru că respect noua lege a fumatului, când îmi vine să fumez ies afară, în curte – că noi, la birou, avem curte, atât de buni suntem!
Și cum stai în curtea asta, care e simpatică și are viță de vie și chestii, de-mi amintesc de viața la țară, în fața noastră e un bloculeț de două etaje, făcut probabil între cele două războaie mondiale, dacă nu cumva altă dată.
Și cum e bloculețul ăsta de două etaje, se întâmplă ca la etajul 2 să stea un domn. Nu știm nimic despre el – dacă e singur sau cu vreo doamnă, dacă e fericit, dacă e bogat – știm doar că e în vârstă și gras. Gras, nene, nu ca mine. Gras bine. Ceea ce bravo lui, cine suntem noi să-l judecăm ?
Singurul lucru cert pe care-l știm despre acest domn este că obișnuiește ca, la primele ore ale dimineții, să iasă pe balcon în chiloți. Și-atât, doar cu chiloții. Observă strada cu atenție – evident, și toată strada îl observă pe el, dar omul pare imperturbabil.
Și, fiind un foarte fin observator al legăturilor dintre fapte și întâmplări, nu mi-a luat mult timp să stabilesc fără teama de-a greși că o zi începută cu priveliștea amuzanto-scabroasă a domnului în chiloți e o zi bună. Pentru că, pur și simplu, așa s-a întâmplat de fiecare dată când l-am văzut în seminuditate – ziua respectivă a fost o zi în care s-au întâmplat lucruri bune. Pentru mine, moșul în chiloți e un semn de bine.
Ei bine, adevăr vă grăiesc, acum 10 minute eram la țigară și din nou a ieșit moșul în chiloți. Și m-am bucurat, că uite, e vineri, e un semn bun!
Doar că astăzi probabil a uitat să-și pună chiloții. A ieșit nud absolut la soare.
E ceva report la loto zilele astea ? Că efectiv simt că șansele îmi surâd.
foto: old man smiling via shutterstock
