Îmi voi aminti mereu când am gătit prima oară.
E amuzant că am ajuns să am această pasiune, dacă mă gândesc că prin clasa a 12-a îi spuneam mamei mele că eu n-o să-mi ung niciodată unt pe pâine. Ori îmi unge cineva, ori nu mai mănânc. Iar prin facultate am distrus o tigaie încercând să prăjesc niște cartofi în margarină. Ani de zile am știut să fac doar omletă și ouă fierte.
Am început târziu să gătesc. Pe la 27-28 de ani, cred. Și-am început să gătesc nu de foame, cum s-a întâmplat în cazul multor altora care au această pasiune, ci de poftă. Într-o seară mi-era poftă rău de tot de o friptură la cuptor. Habar n-aveam cum se face. Am sunat-o pe mama, mi-a explicat, am procedat întocmai și am băgat-o la cuptor. Pe vremea aia locuiam într-o casă, cumva la demisol. Aveam geamurile deschise și pe stradă treceau două fete, iar una a exclamat ceva de genul “vaaaai, ce bine miroase!”. A fost primul meu impuls pentru a merge mai departe. Apoi, s-a dovedit că friptura asta a ieșit foarte bună, prietena mea de-atunci a fost foarte încântată (deși eu cred că doar a vrut să mă încurajeze să-i mai gătesc). Și așa a și fost – încurajat de laude și de faptul că totuși mi-a plăcut ce-a ieșit, i-am mai cerut mamei rețete de chestii care-mi plăceau în copilărie și cărora le duceam dorul. Mai o supă, mai o ruladă, încet încet am căpătat curaj și am început să-mi invit prietenii la masă. Și așa, pas cu pas, am început să-mi placă până la punctul în care găteam 2-3 mâncăruri pe zi, doar de plăcere 🙂
Și în zilele noastre, gătitul e una dintre cele mai relaxante activități pentru mine. Nu mai am vreme, din păcate, să gătesc atât de mult cât mi-aș dori, dar cel puțin în fiecare week-end îmi chem prietenii la masă. Încă primesc laude, uneori 🙂
Voi cum v-ați descoperit pasiunile ? Și nu vă întreb așa, de încheiere, ci pentru că cele mai interesante 3 povești vor fi recompensate de Renault Clio. Și fiecare dintre câștigători va primi o machetă cu Noul Renaul Clio – noua formă a pasiunii.
Așa că vă aștept comentariile 🙂
