Îmi voi aminti mereu când am gătit prima oară.
E amuzant că am ajuns să am această pasiune, dacă mă gândesc că prin clasa a 12-a îi spuneam mamei mele că eu n-o să-mi ung niciodată unt pe pâine. Ori îmi unge cineva, ori nu mai mănânc. Iar prin facultate am distrus o tigaie încercând să prăjesc niște cartofi în margarină. Ani de zile am știut să fac doar omletă și ouă fierte.
Am început târziu să gătesc. Pe la 27-28 de ani, cred. Și-am început să gătesc nu de foame, cum s-a întâmplat în cazul multor altora care au această pasiune, ci de poftă. Într-o seară mi-era poftă rău de tot de o friptură la cuptor. Habar n-aveam cum se face. Am sunat-o pe mama, mi-a explicat, am procedat întocmai și am băgat-o la cuptor. Pe vremea aia locuiam într-o casă, cumva la demisol. Aveam geamurile deschise și pe stradă treceau două fete, iar una a exclamat ceva de genul “vaaaai, ce bine miroase!”. A fost primul meu impuls pentru a merge mai departe. Apoi, s-a dovedit că friptura asta a ieșit foarte bună, prietena mea de-atunci a fost foarte încântată (deși eu cred că doar a vrut să mă încurajeze să-i mai gătesc). Și așa a și fost – încurajat de laude și de faptul că totuși mi-a plăcut ce-a ieșit, i-am mai cerut mamei rețete de chestii care-mi plăceau în copilărie și cărora le duceam dorul. Mai o supă, mai o ruladă, încet încet am căpătat curaj și am început să-mi invit prietenii la masă. Și așa, pas cu pas, am început să-mi placă până la punctul în care găteam 2-3 mâncăruri pe zi, doar de plăcere 🙂
Și în zilele noastre, gătitul e una dintre cele mai relaxante activități pentru mine. Nu mai am vreme, din păcate, să gătesc atât de mult cât mi-aș dori, dar cel puțin în fiecare week-end îmi chem prietenii la masă. Încă primesc laude, uneori 🙂
Voi cum v-ați descoperit pasiunile ? Și nu vă întreb așa, de încheiere, ci pentru că cele mai interesante 3 povești vor fi recompensate de Renault Clio. Și fiecare dintre câștigători va primi o machetă cu Noul Renaul Clio – noua formă a pasiunii.
Așa că vă aștept comentariile 🙂
Mi-am descoperit pasiunea la trei ani cand am ros cu dintii o telecomanda. De mica mi-a placut sa ma uit la televizor :)))
de cand am muscat prima oara un mar, am stiut ca o sa devin obsedat de produse Apple :))
La mine asa cum au venit la fel au murit. Nu stiu daca am fost pasionat de un domeniu incat sa imi doresc sa stau si sa-l studiez. Probabil scrisul pe blog e cea mai lunga activitate, dar nu am incercat sa duc blogul la un alt nivel. E si el pe acolo.
Eu am descoperit că pasiunea mea pentru Internet e irecuperabilă acum vreo 12 ani, în momentul în care, după ce-a deschis factura de telefonie, mama a smuls modemul din computer ÅŸi l-a făcut zob 😀
In 2008 m-am angajat la o firma unde am primit o masina ca sa imi pot supraveghea santierele. Faceam zilnic catre 100km in oras. La inceput mi-a fost greu, dar apoi m-am obisnuit si a devenit o placere. Pasiunea condusului m-a prins. Cand am nevoie de o pauza in care sa ma relaxez, in care sa gandesc si sa imi pun ordine in ganduri ma urc in masina si fac un drum. Din pacate trebuie sa ies din oras pentru relaxare.
Pasiunea mea e arta! Prima mea mare opera de arta a fost realizata, la o varsta destul de frageda, pe fundul mesei din camera de zi. O masa lunga si joasa cu un spatiu perfect pentru a sustine o compozitie incarcata de printese, catei, porci si peisaje insorite. Si cum auzisem eu de artistii neintelesi, mi-am dat seama ca eu sunt un mare artist pentru ca mama nu a inteles deloc de ce i-am stricat masa.
De mica adormeam numai pe muzica. Eram copilul ideal care putea adormi in restaurante, la nunti pentru ca-mi placea agitatia, dar mai ales muzica. Am visat de cand ma stiu sa cant la un instrument pentru ca natura nu m-a inzestrat si cu voce.
Acum un an am inceput sa vorbesc despre cel mai drag instrument mie, pianul, si de atunci au inceput sa se lege lucruri. Am un pian digital acasa, am primit o carte cu lectii pentru incepatori, urmeaza sa ma inscriu la niste cursuri, iar in 5 ani sper sa am si primul concert. 🙂
Pasiunea mea este… Cred ca eu inca nu mi-am descoperit pasiunea. Sau am mai multe si nu-mi dau seama ca eu as avea pasiuni .
Daca ma gandesc bine, as putea considera ascultatul muzicii rock o pasiune. A descoperit-o prin scoala generala ajutat de unii prieteni care o descoperisera inainte. paote am avut si norocul sa ma aflu in anturajul potrivit care asculta muzica buna.
Si cred ca as mai putea pune in categoria pasiuni si “datul” pe twitter. L-am descoperit citind bloguri si am bagat de seama ca oamenii respectivi pomenesc de ceva ce se numea “twitter”. Inca n-am renuntat la aceasta pasiune.
Buna.Eu gatesc de vreo 5 ani.Am inceput sa gatesc in bucataria mea in momentul in care am terminat facultatea si m-am angajat.Imi placea sa gatesc mai mult pentru ca nu eram de acord cu mancarea semipreparata si nici nu vroiam sa mai primesc pachet de la parinti 🙂
Dar de vreo 2 ani gatesc cu mare drag…am descoperit o metoda de meditatie in a gati.Si cand spun ca gatesc ma refer la diferite preparate culinare dar si la dulceata, compot, muraturi…ador sa combin aromele, sa incerc mereu combinatii noi…si cel mai mult ador mirosul painii din cuptor.Multa lume ma intreaba ” T-ai luat aparat de facut paine?”Raspunsul este ” Nu”. Stiu ca este mai comod insa nimic nu se compara cu acea aroma atunci cand painea e in cuptor, mai ales daca folosesti si mirodenii :). M-a ajutat foarte mult sa gatesc cu drag si faptul ca prietenul meu adora mancarea gatita de mine 🙂 si in ultimele luni am inceput sa invit la masa mai multi prieteni iar feed back-ul lor a fost unul pozitiv…i-am surprins placut. Si pe langa faptul ca ador sa gatesc si sa imi incant simtul gustativ imi place la nebunie sa impartasesc cu ceilalti ceea ce fac.Si de fiecare data cand stau cateva ore in bucatarie, pe langa faptul ca ma deconectez complet, ma bucur sa vad un zambet pe fata celui care gusta din mancarea mea.Eu chiar mi-am descoperit una din marile pasiuni. Gatiti cu dragoste in continuare !!!
Sincer? Eu nu gatesc… Nu ma pricep… Am incercat doar cu pestii pe care i-am prins si nu mi-a iesit intotdeauna. 🙂 Pentru ca da, pasiunea mea e pescuitul. Tata e vinovatul pentru aceasta pasiune. De mic m-a luat cu el si microbul (‘r-ar el sa fie de microb) m-a prins… Nu ma pot lauda cu capturi fenomenale. Cred ca al mai mare peste de l-am prin avea undeva la vreo juma’ de kil. Insa oricand am ocazia (si incerc sa fie cat mai des) merg pe balta si dau cu batu’. Mi se pare cel mai relaxant lucru din lume…
Pasiunea mea este.. mersul la munte. Prin clasa a 5-a, s-au trezit ai mei parinti sa mergem intr-o drumetie (au zis ei ca e usoara! numai o zi dureaza). Bun. Ne-am echipat de drum, si am mers cu niste vecini cu masinile pana la marcajul spre Lacul Iezer. Si ne-am pus pe mers.. dupa ce am urcat panta prin padure si am escaladat ramasitele unei furtuni recente (aka. jurassic park mami hai sa ne intoarcem ca daca vine ploaia + alte chestii ), am dat in portiunea de jepi. De acolo.. “mami, da’ mai e mult???”. La fiecare 5 minute imi venea sa ma asez si sa incep sa strig ca eu nu mai merg mai departe. Si am tot mers prin jepii aia afurisiti.. si la un momentdat am zis ca trebuie sa ne intoarcem (se facuse cam 4 ceasul si mai trebuia sa ne si intoarcem, mai aveam si o banuiala ca ne-am ratacit ca tot nu am ajuns la lac..). Binenteles ca sora mea s-a suparat si a inceput sa fuga la deal, si a trebuit sa mergem si noi dupa ea. Cred ca a alergat vreo 200 de metri dupa care striga la noi “uite lacul! si mai ziceati sa plecam!”. “Hai ma ca faci misto si eu nu mai vreau sa mai merg.. Santa are we there yet??”. Eh.. si ajung ai mei langa ea si incep si ei la fel. Binenteles ca nu mai puteam de curiozitate si am bagat un sprint (“Da.. trebuia sa ajunga ea prima!! Eu de ce nu am mers mai repede?Da’ si ea s-a vaitat!! Mare branza..”). Si cand am ajuns pe culme si se vedea lacul si era apa atat de limpede si rododendronii infloriti mi-am dat seama ca s-a meritat drumul. Dupa o conserva copioasa (de peste) am coborat si am pus cortul langa un rau. Seara a inceput potopul si s-a umflat raul. Da-i si trezeste-te.. oamenii sa mute masinile macar sa scapam.. Ma si gandeam ca lasam corturile de tot si plecam .. Ce mai adrenaline rush am avut. Am stat totusi in masini pana dimineata cand am constatat ca se apropiase raul cam cu vreun metru (noaptea toate lucrurile pareau muuult mai mici). Dupa ce am strans catrafusele si am plecat acasa, seara ne-am intalnit iar cu vecinii sa planuim “urmatoarea ieseala” (care a fost de 10 ori ami dementa decat asta..). Si de-atunci mi-am dat seama ca am o pasiune pentru munte si urcat. (acum m-am cam lenevit nitel dar asta e.. nu mai mergem in fiecare w-e.. mergem si noi de 2 ori /luna.. ca il chelim pe dom’ salariu rau de tot..)
eu is pasionat de mers pe jos noaptea prin oras. orasele devin altele, linistea te face sa observi chestii care ziua iti scapa, plus ca iluminatul public da o un alt aer cladirilor, parcurilor, strazilor care imi ies in cale in drumul spre casa.
ah…si mai am o pasiune pentru mingiutele de cauciuc din automatele de prin spatiile comerciale. cred ca am aproape 1000. pur si simplu, nu ma pot abtine sa nu cumpar macar una ori de cate ori trec pe langa un automat 🙂
Pingback: Pasiunile câștigătoare - andreicrivat.ro blog