Pe scurt – a fost awesome. Genul ăla de party pe care-l mai povestești un pic la pensie, când ieși cu Cismaru la bere și la table în parc – mai ții minte, băh, cum am petrecut noi de St Patrick în 2018?

Pe lung – cumva, am furat startul. Trebuia să ne strângem în gașcă mare la 8 la The Harp. Pe la 7 jumate jubilam în fața primului pint.

Încet-încet ne-am strâns cu mic, cu mare – gașcă de oameni pe care ți-i drag să-i ai lângă tine la o petrecere. Și-am început, firește, cu imnul zilei.

Apoi a plecat gașca la drum, către Killkenny, St Patrick, Primus și Terminus

(poză a lui Neștian, dacă e)

Peste tot, dar PESTE TOT oameni veseli, care se bucurau de St. Patrick, care ieșiseră special pentru asta – se vedea după tricouri și pălării – și care trăiau momentul cu intensitate maximă.

Mai dădeai și de irlandeze fermecătoare

Iată așadar un cuplu de irlandezi adevărați, ieșiți în lume

Ba nu, mă scuzați, ăștia erau irlandezii de fapt

Are Guinness darul ăsta, de-a face oamenii să se bucure împreună. Să fi fost la 4-lea sau al 5-lea an când serbez St. Patrick – și, de la un an la altul, mi-a plăcut mai tare.

Mai facem, frenzilor. Sláinte!