România, țara absurdului absolut

Acum niște ani, Președintele României a spus că-și va da demisia în 5 minute dacă va fi suspendat.

Niște luni mai târziu, a fost suspendat. Nu și-a dat demisia.

Acum câteva luni, Primul Ministru al României a promis că-și dă demisia dacă va fi urmărit penal.

“Daca se face un dosar in care fata de mine se incepe urmarirea penala, nu am cum sa raman in functia de prim-ministru, sa stau in fiecare dimineata sa dau explicatii cum e cu dosarul. Dar eu sper ca in 2015 nu se schimba guvernele cu mijloace judiciare. Cred acest lucru, ca nu se va intampla”, a spus Ponta. (sursa)

Azi s-a cerut urmărirea sa penală.

Nu și-a dat demisia.

Am avut cu Președintele Iohannis o discuție instituțională extrem de corectă și civilizată! Respect poziția sa publică, dar am fost numit în funcție de Parlamentul României și doar Parlamentul poate să mă demita! (sursa)

Este inutil să mai vorbim de zecile sau sutele de minciuni spuse de oamenii care conduc statul (Hotnews a numărat la un moment dat 55 de minciuni ale Primului Ministru) sau de nivelul de ipocrizie la care trăiesc acești oameni, care cer instant demisia celuilalt pentru o situație penală, dar când e vorba de propria lor situație penală își amintesc o mulțime de circumstanțe atenuante.

Sper să înțelegeți că aici vorbim STRICT de oameni care ocupă cele mai importante funcții din țara asta. Nu de Ponta, nu de Băsescu, ca persoane, ci de ocupanții funcțiilor din fruntea statului. Nu e nici o diferență de doctrină, de partid. Aceste persoane sunt total la fel de lipsite de vreo urmă de moralitate sau de verticalitate. N-au nici măcar vagi urme de respect față de cetățeni sau de rușine.

Nu există nici măcar vagi urme de demnitate. Nu poți fi politician român de vârf și să ai demnitate. Se face un examen genetic la intrarea într-o funcție. Ai demnitate ? Nu ești performant, dă-te dreacu!

Știți vreun politician român care, într-o situație penibilă (penală sau nu) să-și fi dat vreodată demisia, de bună voie ? Nu auto-suspendat și alte tipuri de gargară populistă, nu. Să iasă și să zică – am comis-o, îmi dau demisia, nu mi-a cerut-o nimeni, dar așa cred eu că e normal.

Că eu nu-mi amintesc.

Dar știți vreo țară din UE sau asiatică în care primul ministru să fie urmărit penal și să nu-și dea demisia ?

Că eu nu știu.

foto: dignity via shutterstock

 

Andrei Crivăț

23 Comments

  1. Alin   •  

    Unul singur imi vine in minte: Darius Valcov!

    • Andrei Crivăț   •     Author

      well, să zicem că așa e – efectiv nu cunosc contextul acolo. Dar să zicem.

    • nelu   •  

      Și dragnea acum câteva zile

  2. Malin   •  

    Pai trebuie sa exceleze si Romania cu ceva in UE nu? Daca cu munca si servicii sociale nu poate macar s-o faca cu lipsa de bun simt si incompetenta crasa.

  3. toma   •  

    Mona Muscă

    • Andrei Crivăț   •     Author

      nu sunt deloc convins că Mona Muscă și-a dat demisia pentru că așa și-a dorit, dar hai, fie.

    • Til   •  

      Si eu tot Mona Musca voiam sa zic

  4. Ivan Eugen   •  

    Au fost doi (din care unul a respectat doar o data) care au si-au dat demisia cum promisesera. Basescu, cand si-a dat demisia din Parlament cu flota (prin 2003 cred) si Hrebenciuc in 2015. Cum s-a trimis hartia catre Parlament pentru ridicarea imunitatii, si-a dat demisia.

    Singuriii

    • Andrei Crivăț   •     Author

      uite, mărturisesc că de băsescu în 2003 nu-mi amintesc. dar cu hrebe da, trebuie să recunos că ai dreptate, deși, dacă aș fi bolnav de scenarită ca orice român, poate că nici el nu și-a dat demisia c-a vrut 🙂 dar nu sunt așa că rămân la ce s-a văzut și îți dau dreptate.

  5. cartus   •  

    Daca nu ma insel, pe la asiatici ii mai si impusca un pic, cu pluton si tot tacamul.

    • Tot un mihai   •  

      Imi place, imi place! Cum sa nu-mi placa?!

  6. punKreas   •  

    Haha, si Voiculescu si-a dat demisia de cateva ori. Haha

  7. daniel   •  

    A mai fost Gavril Dejeu, din postura de ministru de interne, la mineriada din 1999. Din cate imi aduc aminte, a facut-o asumandu-si raspunderea pentru incompetenta unor structuri locale de a opri minerii din marsul spre Bucuresti.
    Altfel, banuiesc ca intrebarile sunt mai degraba retorice, ceea ce nu ma opreste sa rezonez complet cu ele si cu indignarea din spatele lor.

  8. pank   •  

    Cred ca Ilie Serbanescu si-a dat deimisia din postul de Min al Economiei prin ’97 parca, nu mai stiu ce nu i-a convenit

  9. Groparu   •  

    Mai era fostul ministru al educatiei, din Cluj, nu mai stiu cum il cheama, pe vremea lui Boc. Si-a dat demisia pentru ca nu a reusit sa atraga 6% din PIB pentru educatie.

  10. Til   •  

    Niciunul nu si-a dat demisia de buna voie. Dar au facut-o, nu au tinut de functile alea cu dintii, au avut macar dramul ala de demnitate. Dar sunt atat de putini…..

  11. Dan Pandrea   •  

    Crin Antonescu de la sefia PNL, dupa rezultatele proaste de la europarlamentare. Ba mai mult, citisem ca se va retrage in curand din viata politica.

    • punKreas   •  

      te referi la acel crin antonescu care s-a jurat ca-si da demisia de la conducerea senatului daca basescu nu o sa fie suspendat? haha

  12. ionb52   •  

    Berlsuconi?

  13. m   •  

    Cioroianu, din functia de Ministru de Externe, in urma mortii unui detinut roman in Polonia. Plus Miclea, mentionat de Groparu mai sus! Culmea e ca si-au dat demisia niste oameni care ar fi meritat sa ramana pe functii. 😀

  14. dan   •  

    Darius Valcov a avut cele mai groase oua. Mi-a placut mult de penalul ala cand a vorbit in Parlament!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Aboneaza-te la comentarii. Poti sa te abonezi si fara sa lasi un comentariu