Acum niște ani, Președintele României a spus că-și va da demisia în 5 minute dacă va fi suspendat.

Niște luni mai târziu, a fost suspendat. Nu și-a dat demisia.

Acum câteva luni, Primul Ministru al României a promis că-și dă demisia dacă va fi urmărit penal.

“Daca se face un dosar in care fata de mine se incepe urmarirea penala, nu am cum sa raman in functia de prim-ministru, sa stau in fiecare dimineata sa dau explicatii cum e cu dosarul. Dar eu sper ca in 2015 nu se schimba guvernele cu mijloace judiciare. Cred acest lucru, ca nu se va intampla”, a spus Ponta. (sursa)

Azi s-a cerut urmărirea sa penală.

Nu și-a dat demisia.

Am avut cu Președintele Iohannis o discuție instituțională extrem de corectă și civilizată! Respect poziția sa publică, dar am fost numit în funcție de Parlamentul României și doar Parlamentul poate să mă demita! (sursa)

Este inutil să mai vorbim de zecile sau sutele de minciuni spuse de oamenii care conduc statul (Hotnews a numărat la un moment dat 55 de minciuni ale Primului Ministru) sau de nivelul de ipocrizie la care trăiesc acești oameni, care cer instant demisia celuilalt pentru o situație penală, dar când e vorba de propria lor situație penală își amintesc o mulțime de circumstanțe atenuante.

Sper să înțelegeți că aici vorbim STRICT de oameni care ocupă cele mai importante funcții din țara asta. Nu de Ponta, nu de Băsescu, ca persoane, ci de ocupanții funcțiilor din fruntea statului. Nu e nici o diferență de doctrină, de partid. Aceste persoane sunt total la fel de lipsite de vreo urmă de moralitate sau de verticalitate. N-au nici măcar vagi urme de respect față de cetățeni sau de rușine.

Nu există nici măcar vagi urme de demnitate. Nu poți fi politician român de vârf și să ai demnitate. Se face un examen genetic la intrarea într-o funcție. Ai demnitate ? Nu ești performant, dă-te dreacu!

Știți vreun politician român care, într-o situație penibilă (penală sau nu) să-și fi dat vreodată demisia, de bună voie ? Nu auto-suspendat și alte tipuri de gargară populistă, nu. Să iasă și să zică – am comis-o, îmi dau demisia, nu mi-a cerut-o nimeni, dar așa cred eu că e normal.

Că eu nu-mi amintesc.

Dar știți vreo țară din UE sau asiatică în care primul ministru să fie urmărit penal și să nu-și dea demisia ?

Că eu nu știu.

foto: dignity via shutterstock