Astăzi, domnu’ Chinezu a postat un articol care mie, cel puțin, simt că mi-a schimbat viața. Să-l citiți de mai multe ori, merită aprofundat.

Articolul este acesta – și pentru că impactul asupra mea a fost major, doresc să-i răspund aici, mai pe larg.

Domnule Chinezu,

De câteva zile bune mă bate și pe mine gândul să-mi fac un blog din ăsta de care am tot mai auzit pe ici, pe colo. Nu musai că aș avea ceva de zis, da’ nu mi se pare un impediment serios ăsta, că are și-un prieten de-al meu, Ionel, care are un văr de-al doilea în Bulgaria care muncește la cules de castraveți, mai trece toamna pe-acasă și-aduce pentru murături, îi merge bine, acum și-a tras un bmw seria 3 frumos, cu tracțiune pe spate, cu siglă de M, da’ minte, că nu-i M de fapt, numa’ sigla și în realitate îi XL.

Totuși tot oscilam când încolo (mai des) când încoace (asta, prin antiteză, mai rar), pentru că am auzit de unii care le zice zoso și cu arhi, c-ar fi ei mari șmecheri pe blogurile astea. Mie nu-mi place, dom’le, să mă cert cu lumea, io acum 2 ani m-am luat cu un vecin care fura cu nesimțire ouăle de la găinile lu’ bunicuța mea, draga de ea, să-și facă el ca șmecherii nuș’ ce regim pe bază de proteine ca să slăbească, după ce ani de zile a mâncat numa’ fast food din ăla nesănătos și s-a îngrășat ca un porc, atât de tare că l-a părăsit și nevastă-sa aia blondă și frumoasă pentru un alt vecin care ierea mai tânăr și avea și cal, da’ și vacă, nu mai zic că și-o oaie din aia creață-creață și acum ăsta, vecinu’, stă și bea în fiecare seară pe o prispă din lemn care a fost vopsit verde, da’ acum s-a mai luat. Și când m-am luat cu el, că de la asta m-am luat, io am dat-o frumos la pace și i-am zis să nu mai fure ouă, că bunica îi bolnavă și nici nu se simte foarte bine. Și n-a mai furat ouă de la bunica, acum îi fură doar prune să-și facă țuică, să-și mai înece amaru’, săracu biet om, că l-a părăsit și nevasta…

Și tot oscilam, ziceam, că nu știu cum să mă abordez cu băieții ăstia doi de bloagheri și dacă s-ar deda ei la niște ambianțe cu mine sau nu, să mai bem un șpriț, să mai mâncăm un oltenesc prăjit, că mie îmi plac oamenii și să mă împrietenesc cu ei.

Da’ de azi nu mai oscilez, domnule Chinezu, dragă, pentru că din postarea asta a dumitale, să-ți trăiască franțuzoaica, înțeleg acum limpede ca cristalul de Bohemia din care e făcute paharele pe care le are gagică-mea de la maică-sa, că maică-sa a fost directoare la fabrica de sacoșe și și-a permis, că pot să duc și io un trai cinstit, ca blogher din ăsta, cu bani căștigați cinstit, pe care să plătesc impozite, cu care statul să aibă de grijă cu mine. Să-mi facă, vorba aia, un spităluț, o stradă mai asfaltată, o băncuță în Piața Unirii… Și dacă vine și PSD la putere să-mi deie și 20 de mii de euro cum a promis domnu’ Geoană si io l-am crezut, că se purta la costum și cravată și părea om serios, și cu doamna Mihaela, dragostea lui. Sau măcar domnu’ Dan să vină, să-i dea Dumnezeu sănătate, că uite, am mancat și-azi, am mai băut și-un pahar de vin, o mai ducem până mâine și bine-o fi, de n-o fi rău – mulțumim, domnu’ Dan.

Iertați-mă, domnu’ Chinezu, dragă, m-am scăpat la politică, da’ e de vină numa’ alegerile astea care stă să vie.

Deci cam așa, domnu’ Chinezu. Vreau să-mi fac acuma blog din ăsta să câștig bani frumoși din el pe care să-i cheltui pe plasme și iphoane, ca să prospere economia, să mai crească salariile bugetarilor și să-i dea lu’ bunicuța mea, draga de ea, înapoi 25% din pensie care i-a tăiat guvernu’ condus de Boc, ăla mic, îl știi și dumitale de la televizor și de prin presa scrisă sau online.

În rest, sănătate și numa’ bine la toți blogherii din online.

PS: ca să n-avem discuții ciudate, să știți că m-am inspirat de la Liviu Alexa, mai exact de la felu’ în care și-a făcut “about“-ul pe pagina lui de facebook. for real.