Dar cu Romgaz ce se mai aude ?

În decembrie, presa anunța (și povestea pe larg) despre dosarul Romgaz. Pe scurt, acest dosar se referea la faptul că un număr de companii, aparținând omului de afaceri Ioan Niculaie ar fi beneficait de gaze naturale din producția internă, la prețuri preferențiale. Ca o consecință directă și logică, întrucât companiile astea primeau gaz intern la prețuri mici, statul – pentru a acoperi necesarul de gaze pentru industrie și populație – a importat gaze, la prețuri – evident – mai mari. Ba, după cum se zice pe ici, pe colo, aberant de mari.

40 de oameni sunt cercetați, anunța presa vremii, în acest dosar. Un prejudiciu de 126 de milioane de dolari. Funcționari cu averi uriașe, suspendați. Suspiciuni că Ioan Niculaie a contribuit masiv la campania lui Mircea Geoană, cu scopul ca acesta, dacă ieșea președinte, să pună oamenii care trebuie la Romgaz și la Ministerul Economiei.

O caracatiță uriașă, cu foarte mulți oameni implicați, de la Ioan Niculae până la tristul președinte al Consiliului Județean Brăila, Gheorghe Bunea Stancu, omul prin care aparent treceau banii pentru Geoană.

Pe scurt, un dosar complex, un scandal imens.

Apoi au venit Sărbătorile. Apoi au venit protestele. Apoi a venit viscolul, apoi gerul. Acum demisia lui Emil Boc.

Și nici naiba nu mai știe să se fi întâmplat ceva în dosarul Romgaz. S-a așternunt o liniște. De ce ? Eu sunt curios să aflu ce s-a mai întâmplat.

Și, mai ales, ce-o să se mai întâmple în acest dosar.

Dresorul de lei

OTP a lansat un portal – un instrument de planificare financiară foarte simpatic și amuzant. Dresorul de lei se numește. Partea cea mai plăcută la acest portal e faptul că “vorbește” cu tine pe limba ta și nu în complicați termeni financiari-bancari. Adică dacă până și eu, care-s total pe dinafară, pricep ce scrie pe-acolo…

Dresorul de lei e un curs, împărțit în mai multe lecții – un budget planner care te învață cum să-ți optimizezi cheltuielile și cum să economisești sau să investești surplusul ce rămâne după optimizare.

Eu am făcut deja primele 2 lecții. În cadrul lor, Dresorul de lei mi-a făcut o radiografie financiară și-am învățat unde îmi cheltui prost banii, unde aș mai putea reduce din cheltuieli, cum să-mi ajustez obiectivele astfel încât… să fie bine, ca să zic așa 🙂

O să fac și următoarele lecții și-o să vă povestesc despre ele. La ce mână spartă sunt, mi-e clar că până la finalul lor o să-mi schimb cumva stilul de viață

 

#ZiuaZonga

Pentru că probabil am ajuns ultimul acasă după #ziuaZ, evident că scriu ultimul și cam tot ce era de spus, s-a spus.

Ziua Z a însemnat evenimentul de lansare (în private beta) pentru cel mai nou produs Trilulilu – Zonga.

Zonga e un player online de muzică, pe care poți asculta legal cam ce muzică vrei – în momentul ăsta, pe Zonga sunt 5.852 de artiști, însumând 1.737 de ore de muzică. Are aplicații pentru desktop, tabletă sau telefon (Android sau iOs).

În aprilie, după lansarea oficială, va avea disponibile două planuri tarifare – Zonga Premium ( 4,99 euro/lună) și Zonga Plus (2,99 euro/lună). Pentru a folosi aplicația de mobil, va fi nevoie de contul Premium. Cele mai utile caracteristici mi se par faptul că poți asculta muzica ta pe telefon fără acces la internet (listele de titluri se descarcă în telefon sau computer și pot fi ascultate offline) și faptul că toate setările și schimbările făcute pe telefon, de exemplu, se actualizează automat și pe celelalte dispozitive pe care ai aplicația (tabletă/computer).

Da, seamănă cu Grooveshark și alte minuni de genul ăsta. Dar, pe de-o parte, cred că va avea multă muzică românească (mai multă decât site-urile similare de-afară) iar pe de alta, vorba lui Victor, și Trilulilu seamănă cu youtube, și totuși merge strună.

Că tot veni vorba, dacă vrea cineva să testeze Zonga, am trei invitații. Primii veniți, primii serviți. Gata, nu le mai am, s-au dat

Evenimentul de lansare, pe de altă parte, a fost unul dintre cele mai amuzante chefuri cu bloggeri la care am fost vreodată. 150 de oameni, îmbrăcați în rockeri, hippies sau după stilul disco, o cameră cu fete îmbrăcate după moda și muzica anilor 1930 – 1940, o mulțime de premii simpatice trase la tombolă (trompețică, țambal, muzicuță și alte minuni de scos sunete) și cantități impresionante de râsete, vorba lui Chinezu, corespunzătoare.

Mulțumesc, Victor, pentru invitație. Felicitări fetelor de la The Practice pentru un eveniment memorabil. Și succes, Sergiu. 🙂

 

Optimism

– you have stage 4 cancer!

– it’s not as bad as it sounds…

– Pap’, there is no stage 5

– that’s not what it means

– well, then what does it mean ?

– it just means that it’s been through three other stages

De aici

Vreți bilete la Cirque du Soleil ?

O prietenă are 2 și le vinde.

Cirque du Soleil – Saltimbanco are loc vineri, 10 februarie 2012, de la ora 16.00, la Romexpo (în București). Detalii despre spectacol găsiți aici.

Biletele sunt la nivel 0, tribuna 1, rândul 12 și costă 400 de lei.

Dacă vă interesează, lăsați un comentariu cu o adresă validă de mail, evident.

Avem cu cine vota

În 2008, Gheorghe Funar, candidat la Primăria Cluj-Napoca, rostea cu propria gură a domniei sale, într-o emisiune TV, câteva idei. Mai exact, câteva promisiuni pe care le făcea clujenilor, dacă ar fi ieșit primar. Două dintre ele îmi vor rămâne veșnic în minte.

1. Eliminarea de pe raza municipiului Cluj-Napoca a tuturor alimentelor care conțin E-uri.

2. Distribuirea a câte 2 litri de apă ozonată în fiecare zi, fiecărui cetățean al municipiului Cluj-Napoca.

Am crezut (până azi) că astea sunt cam cele mai mari aberații pe care le poate promite un politician într-o campanie electorală. O să-l admir veșnic pe politicianul care, fiind cu domnul Funar în emisiune, a reușit să-și țină firea și să nu râdă (dar se vedea că face mari eforturi în acest sens).

Până azi, ziceam. Când am văzut pe Facebook un… petec de hârtie cu 20 de puncte pe care Partidul Poporului Dan Diaconescu (îl știți, ăla care stă prost de tot la numărătoare) îl propune – nu-i așa ? – poporului.

Încă sper în sinea mea că-i o farsă. Îmi doresc, adică, să fie o farsă și să regret că am scris articolu’ ăsta.

Programul e mai jos. Tot programul e senzațional, dar punctele 16, 17 și 18 sunt preferatele mele (click pentru mărire)

Un pic pe drumuri

Am purces către mândra Capitală. Pentru mai multe lucruri, printre care și Ziua Z, care încă n-am habar ce e. Da’ pesemne c-am să aflu, mă gândesc.

Și între timp, dau o fugă rapidă la Brăila. Să dau un examen. Un examen pentru oameni proști, adică tre să fii prost tare să ajungi să-l dai. Ei bine, eu am ajuns să-l dau 🙂

Așa că vă rog insistent: miercuri, 1 februarie, de la ora 9.00 să vă gândiți intens la mine. De bine. Că dacă îmi trimiteți gânduri multe bune și frumoase, am mai multe șanse să-l iau și să devin din nou un om întreg. Și-un șofer întreg 🙂

Serios, să vă gândiți cu drag la mine. Măcar 20 de minute.

Altfel, ne-om mai auzi peste vreo săptămână. Să fiți cuminți.

Un gând în oglindă

Când eram mai tânăr, pe la 20 de ani, am cunoscut o fată cu care am făcut sex, la un moment dat. Evident, nu din prima seară, că eram copii cuminți. Cred că din a doua, nu mai știu și nici nu e relevant. Înainte să se întâmple mirificul act al iubirii fizice, ea mi-a spus privindu-mă cu ochi de căprioară speriată, șoptind: “să ai grijă, te rog… sunt virgină”. Am avut foarte mare grijă. Nu era virgină (dacă n-aș forța semantica, aș spune că dimpotrivă, dar nu spun) și nu asta contează. Însă n-am să uit toată viața mea cum, la final, la țigara de după, mi-a spus pe un ton victorios și care nu admitea replică: “ei! ai văzut că eram virgină ?!”.

Am rămas un pic mut de încrederea cu care îmi spunea, practic, “eu cred că tu ești atât de prost, că o să mă crezi” (cel puțin asta am înteles eu din întrebarea ei). Am rămas fără replică și eu rămân foarte rar fără replică. Așa că am dat cumva din cap, într-un mod care pe ea, pesemne, a făcut-o să creadă c-am zis da. După o vreme, a avut o poveste cu un prieten de-al meu, să-i spunem Mihai. Și nu mică mi-a fost mirarea să aflu că, în perioada în care Mihai o curta, să zicem, ea îl respingea explicându-i cât e de virgină. Amicul meu nu prea credea, așa că tipa i-a adus argumentul suprem: “dar TOATĂ lumea știe că-s virgină; întrebă-l și pe Crivăț, că ți-e prieten și pe el îl crezi. TOATĂ lumea știe că-s virgină”. După care s-a culcat și cu el și la urmă l-a întrebat și pe el exact la fel “ei, ai văzut că eram virgină ?”. Dudul ăsta a început să râdă, ea a luat-o de da. Și-a popularizat încă o vreme (cât am mai auzit de ea) povestea cu “sunt virgină, toată lumea știe, și Crivăț, și Mihai…”.

Povestea de mai sus poate nu s-a întâmplat niciodată în acest fel. Poate am uitat detalii, că-s ramolit, poate doar îmi joacă imaginația feste. Nu asta contează.

Se întâmplă însă în jurul nostru zi de zi. În viața reală, la fel ca și în lumea online în care mă învârt poate de prea mulți ani. Mai tot timpul apare un Gigel pe lângă tine care-ți spune ceva de genul “crezi, nu crezi, aseară am câștigat la poker un turneu de 10 mii de euro”. Tu îi răspunzi cu un simplu “bravo”, în general pentru că te doare la bască ce bani a câștigat sau n-a câștigat Gigelu’ la poker. El însă merge la un prieten comun și îi spune același lucru, prietenul comun nu-l crede și el aduce argumentul suprem – să te întrebe pe tine, că tu știi că așa a fost! Și-acum, Gigelu’ are, data viitoare când spune povestea, 2 martori – tu și prietenul comun.

Înțelegeți cum funcționează acest mecanism ? Sunt o grămadă de Gigei care, în dorința disperată de a obține recunoaștere, inventează martori la un eveniment care a avut loc doar în capu’ lor. Cheia succesului e să povestească evenimentul cât mai multor oameni – la urmă, cine mai stă să întrebe 30 de martori inventați dacă a fost așa sau nu ? Iar pe tine, care ai fost primul, cine te mai crede când spui “stai un pic, n-a fost chiar așa”, când Gigelu’ mai are 29 de martori ? Tu ești doar invidios pe succesele altora, dacă nu recunoști povestea în varianta devenită de-acum oficială.

Poate fără nici o legătură – dacă în lumea asta online oamenii ar începe să spună adevărul, ar ieși măcel. Dacă oamenii ar începe să spună ce știu și mai ales ce păreri au în sinea lor unii despre alții – clienți despre furnizori, agenții despre bloggeri, bloggeri despre agenții și mai ales bloggeri despre bloggeri – well, nu cred c-ar mai exista o lume online. Sau, ca să spunem altfel, lumea online din România va înceta să existe așa cum o știm noi astăzi.

Partea frumoasă și liniștitoare, însă, e că nimeni niciodată n-o să facă asta. Nici măcar eu. Pentru că mai bine facem să fie bine. Pentru că formularea “e împotriva intereselor mele să fac asta” poate să însemne, uneori, un interes de 100-200 de euro, da’ nu mai bine să-i am, decât să nu-i am ? Nu mai bine să fie bine ? Nu merge, oricum, și-așa ?

Problema e că, încet-încet, te-apucă sila. Și-ți vine să pleci acasă. Și să nu mai ieși niciodată.

 

Tot cu ACTA, o nedumerire sau două

Citiți postul precedent, cel al lui Răzvan despre cum au votat europarlamentarii români dezbaterea ACTA.

Ăla e un vot din 2010 care, repet, se referă la un lucru simplu: dacă ACTA intră în dezbaterea Parlamentului European sau nu. Și am văzut cum au votat ai noștri.

Acum, eu nu înteleg 2 lucruri.

1. Presa a anunțat că ieri 21 de state europene au semnat actul, la Tokyo. Nu înteleg, ce înseamnă că l-au semnat ? Înseamnă că gata, e în vigoare ? Înseamnă că le place cum sună ? Înseamnă că sunt de-acord să se discute ? sau ce ?

2. CINE din partea României a semnat acest act ? Asta, evident, după ce mă prind ce înseamnă “au semnat controversatul acord“.

Mno, știe cineva ?

Guest post: ACTA România: Dictatură vs E-Dictatură (update)

de Răzvan Antonescu

Un update important

Acest update are scopul de a clarifica si schimba ceea ce am scris de dimineata, dar poate fi si un exemplu didactic despre cat de usor este sa manipulezi.

Linkul dat azi dimineata vizavi de votul din parlamentul European nu era pentru ACTA ci despre o initiativa a social democratilor, verzilor si liberalior de DISCUTARE a ACTA, scopul fiind clarificarea si limitarea impactului acesteia. Initiativa in intregimea sa este aici

Textul este dificil de parcurs pentru un non-jurist, dar partile importante sunt destul de lizibile in sectiunea General Remarks unde apare:

9. Welcomes the Commission’s repeated statements to the effect that the enforcement of ACTA provisions – especially those on copyright enforcement procedures in the digital environment – is fully in line with the acquis communautaire and that neither personal searches nor the so-called ‘three strikes’ procedure will be introduced by the agreement; no ACTA signatory, and in particular not the EU, may be mandated by the agreement to introduce ‘three strikes’ or similar regimes;

Asadar, situatie total opusa celei descrise de dimineata.

Pentru asta mea culpa pentru 2 lucruri:

– Ca am prezentat situatia gresit citind pe sarite
– Ca am spus ca cei de la PDL nu au consilieri buni de imagine. Au. Au consilieri care se bazeaza pe reactii de moment si pe informatii sumare ale consumatorului de net.

Articolul inițial

Știrea de ieri care a trecut neobservată pe moment dar prinde trafic acum a fost: România a semnat ACTA. România înseamnă în imaginea publică majoritatea parlamentară, adică PDL+UDMR. FALS.

România NU a semnat ACTA. Europarlamentari români au semnat ACTA. Aha, deci ăia de la PDL și UDMR au semnat. Jos Băsescu! Jos dictatura! LIBERTATE. Doar că e fals 🙂

Europarlamentarii PSD/PNL și personaje gen Vadim Tudor au semnat pentru, iar europarlamentarii PDL+UDMR au semnat împotrivă. Adică nume blamate ca și EBA, Tokes, Macovei au semnat împotriva ACTA.

Ce mai merită văzut în tabel este coloana de loialitate. Grupurile PDL/UDMR au fost unitare, la PSD/PNL dizidență făcând Corina Crețu (PSD) si Norica Nicolai (PNL).

Și acum:

1. Cum era povestea aia cu dictatura și libertatea și securitatea? Care era cu care?
2. Ce consilieri de imagine are PDL? Din ăia făcuți pe manualul lui Bădău? Cu o singură carte în bibliotecă? Cum să ratezi ditamai oportunitatea de imagine în zona cea mai sensibilă de electorat?

Poate se trezesc măcar în ceasul al 12-lea.

Singura chestie care mă oftică e că va încasa altcineva taxa de consultanță. Dar măcar o să pot să folosesc netul ca acum. Ceea ce e priceless!

Un mic update: nu e vorba de votul in plen a ACTA, ci de un vot mai vechi in urma caruia s-a decis daca intra in dezbatere sau nu. Dar ideea rămâne.