Mihnea Măruță, unul dintre cei mai buni profesioniști și unul dintre cei mai faini oameni pe care i-am întâlnit în întreaga mea viață, și-a făcut blog. Motiv de bucurie pentru mine, căci o să am plăcerea să-l citesc din nou pe Mihnea. Ceea ce vă recomand foarte tare și vouă.
Mult succes, Mihnea!
Mai țineți minte cât am râs în vară de penibilitățile campaniei electorale ? Pe Penibile electorale ?
Ei bine, datorită, grație și mai ales mulțumită doamnei Tiribonflax, blogul cu stupidisme electorale a reînviat, că tot e campanie. Așa că vă așteptăm acolo, să râdem împreună. Că ce altceva să facem ?
Eu spus la Marko: nezze, kedves Marko ur, cum făcut primul pas către o mai rapidă baratkozas, igen.
notă: eu am primit ăsta de la Adi Hădean. Știu că a fost la o emisiune radio, dar cum ei nu pun sursele când “preiau informații” de pe bloguri, tot așa o să spun și eu că sursa: internet. Doar că, având mai mult bun simț decât ăia doi, o să menționez că din câte am înțeles, vine de la carteasonora.ro
Miorita bilingva
Liviu Oros a lansat o leapșă: ce companie clujeană ar avea o inițiativă prin care orașul Cluj-Napoca să poarte numele companiei, într-un fel de proces de promovare (a companiei, firește). Cum i-a venit o asemenea idee, aflați la el.
Eu sincer n-aș vrea să se întâmple asta niciodată. Îmi place prea mult cum sună CLUJ și NAPOCA. Dacă totuși s-ar întampla, în mod clar aș prefera ca numele să fie dat de Trilulilu. Și orașul să se cheme, o perioadă, Trilulilu City (iar locuitorii, evident, triluliști sau triluleni). Apoi, o altă perioadă, aș vrea să se cheme Ebucătăria City 🙂 Și locuitorii – evident – să fie ebucătăriști sau ebucătăreni. Apoi … nu știu, mai ziceți și voi.
Nu dau leapșa asta la nimeni. Poate s-o ia cine vrea.
Serie “Ce mănâncă bloggerii“, începută pe ebucataria.ro, începe să ia amploare, motiv pentru care probabil că o să-i facem o rubrică proprie. Ultimul blogger care ne-a răspuns este Adrian Năstase, căruia îi mulțumim.
Urmează și alți bloggeri foarte cunoscuți. În plus, mi-ar plăcea și sugestiile voastre. Cui vreți să-i mai aflați preferințele culinare ? Condiția e simplă – să aibă blog.
… printr-unul dintre cele mai deștepte printuri pe care le-am văzut în ultima vreme (via Liviu)
la Rabbi Mordechai pe blog facem noapte albă pe tema alegerilor din Uimitoarele State Americane. V-așteptăm, dacă vă interesează.
Că tot am fost eu un pic uimit de reacțiile la postul ăsta (uimit până la a bana comentatori, ceea ce fac foarte rar), vă recomand călduros postul lui Cabral despre profilul comentatorului pe blog. Sunt multe de învățat de-acolo.
AVERTISMENT: dacă după citirea CU ATENÈšIE a textului și A TUTUROR COMENTARIILOR mai apare cineva care crede că mă cert cu Arhi, acel cineva va fi banat. Că e clar că n-avem ce discuta, dacă chiar nu vrea să priceapă că nu-i nici un scandal între mine și Arhi. Dixit!
În general, mie nu mi-e silă de lucruri. Pe cele care-mi provoacă disconfort psihic, le ignor – mi se pare absurd să-mi consum energie sau sinapse ca să alimentez o “urăâ€?, o “scârbăâ€? sau altele asemănătoare. La fel și cu oamenii.
Mă întânesc însă uneori cu lucruri pe care nu le pot sări cu vederea, oricât m-aș stădui. Nu sunt foarte multe, dar există, și mă fac să-mi doresc s-ajung la ziua în care chiar totul să mă lase indiferent. În blogosferă, cele două lucruri de care mi-e cu adevărat silă sunt atacurile gratuite și comentariile inutile.
Mi-e silă de atacurile gratuite. Oare de ce să te apuci să înjuri, să iei la mișto, să faci “prafâ€? un om cu care n-ai nici în clin nici în mânecă, un om care nu ți-a făcut niciodată nimic ? Cum ar fi ca, fără nici un motiv, să m-apuc să scriu un post lung cât o zi de post negru, în care să explic ce prost e X, PENTRU CĂ AȘA CONSIDER EU ? Adică ăsta e argumentul suprem și unic – așa consider eu. Bă Arhi, n-ai nimic de spus și scrii neinteresant. Nu știu să explic, dar dacă așa am spus eu, așa e. Mă doare la bască de faptul că tu ai 2-3 mii de unici, care se implică în ce scrii tu și cărora le place. Niște tâmpiți toți. EU SUNT unicul deținător al adevărurilor absolute și consider că ești prost, scrii tâmpenii și te dai mare. Ce, să argumentez ? Păi nu mă duce capul să argumentez, doar să te înjur – și chiar dacă m-ar duce, n-am nici un argument. Și de ce să argumentez? Nu-i suficient că așa am zis eu ? Și ce dacă tu nu mi-ai făcut niciodată nimic, și poate nici nu te cunosc ? Eu zic că ești varză, și toți care te susțin sunt demni de ignorat. Doar ăia care-s de-acord cu mine contează, restul sunt niște pupincuriști.
Mi-e silă de comentariile inutile. Cele de genul – și ăsta l-am văzut cu ochii mei – “Habar n-am ce să zic, da’ simt că trebuie să zic cevaâ€?. Ăsta măcar a fost sincer – sunt mulți alții care n-au onestitatea de a recunoaște că n-au nimic de zis, dar totuși zic. Oare cei care se bagă așa în seamă pe blogurile mari, sunt singuri în viața lor de zi cu zi ? Sau … ce-i mână pe ei în asemenea demersuri ? Exceptând o acută lipsă a simțului ridicolului ?
Poate că voi le știați deja, eu acum le-am văzut prima dată:
1. S-a schimbat sigla de pe site:
2. A apărut un nou.. feature, ca să zic așa:
