*AÅŸa se cheamă articolul lui Iulian Enache. La care subscriu, dat fiind că nici eu n-aÅŸ fi zis aÅŸa bine ce gândesc.
Åži ca o completare la articolul lui Iulian… O grămadă de inteligenÅ£i spun “cum naiba a ajuns Patriciu petrolist, când el era arhitect”, ca argument FORTE în sprijinul teoriei că Patriciu e un DOAR un hoÅ£. Ei bine, le răspunde Emil Hurezeanu (sublinierea îmi aparÅ£ine):
Dl Dinu Patriciu este fiul unui “cavaler de industrie” din perioada interbelică, doctor în petrol ÅŸi mine în Germania Republicii de la Weimar, apoi un ilustru profesor ÅŸi director de societate petrolieră multinaÅ£ională, în România anilor ‘30 ÅŸi ‘40. După 1947, Valeriu Patriciu a cunoscut persecuÅ£ia politică ÅŸi marginalizarea profesională. În tinereÅ£e, tatăl miliardarului de azi a fost beneficiarul unor burse ÅŸi ajutoare ale Regatului român.
Eu zic sa-i nationalizam averea. Si s-o donam dupa aia saracei Udrea:)
Mai bine o nationalizam pe Udrea.
Mi-a placut mult abordarea si “ochiul rece”.
Asta nu te scapa si nici nu te scuteste de la a ne impartasi cele mai importante momente ale nuntii. Da ? 😛
eh… la cati bloggeri vor fi acolo, sigur o sa apara 5-6 variante ale povestii: variana romantica, varianta politista, varianta thriller… and so on 🙂
Furata de pe blogu’ lu’ Comanescu:
Patriciu nu-i poate cumpara chiar pe toti…
In ultima vreme a pierdut cativa oameni importanti: nr. 2 de la sectia politic, Mircea Marian care a plecat la EVZ; mai nou, se aude ca si-a depus demisia si Marius Vasileanu editorul coordonator al sectiei cultura-religie (unul din cei mai tari analisti ai fenomenului religios din presa ultimilor ani)… Si fiindca M. Vasileanu a fost si redactor -sef al revistei “Adevarul literar si artistic�, aud ca va pleca de acolo si Sorin Lavric.
Subscriu.