Dat fiind ca sunt un mare pofticios, cand am citit acest post al lui Cezar mi-am promis ca si eu imi fac in week-end creveti in unt cu usturoi. Si m-am tinut de cuvant. (click pentru zoom la toate pozele)
Masa asta incepe cu un grill cu mici vanatoresti (carne amestecata, de mistret si de caprioara) si carnati din carne de caprioara.
Am trecut la creveti. Mai intai, i-am spalat un pic in apa rece.
Dupa aia, am prajit putin unt cu usturoi si cu cimbru intr-o tigaie. Am pus 5 catei de usturoi, 2 tocati marunt si 3 intregi.
Apoi am pus crevetii, decorticati si prefierti. I-am lasat cam 7 minute la foc mediu, dupa care am adaugat busuioc si vin. Am folosit Feteasca Alba de la Domeniile Coroanei (2004), unul dintre putinele vinuri albe pe care le-as bea cam oricand. Am pus o jumatate de pahar, am dat focul putin mai tare si am lasat sa scada putin. Crevetii lasa apa, dar vinul (si focul dat mai tare) ajuta la scadere. Insa nu trebuie lasat prea mult, intrucat sosul ala e genial.
La urma, am adaugat cativa stropi de lamaie. Va recomand sa folositi paine cat mai proaspata si cu coaja cat mai groasa.
Ca sa evit problemele, am incheiat masa cu un digestiv exceptional. Se numeste “Fichera – Fuoco dell’ Etna”, are 70 de grade tarie alcoolica si e mult mai bun decat Unicum sau Jagermeister. In mod normal, as recomanda un vin alb pentru creveti, dar avand in vedere grill-ul dinainte, am zis sa fiu prevazator
Si maine revin cu o salata de fructe de mare, cu scoici, creveti, surimi, inele de calamar si pui de caracatita, asa ca ramaneti pe-aproape 🙂
Nu iti faci o rubrica macar saptamanala cu retete? 😀
sounds perfect
nu-i o idee rea, o sa ma gandesc la asta 🙂
eh… esti un mare pofticios, te-a convins o insemnare a lui cezar… si-atunci la ce te-ai gindit tu? “hai sa le fac pofta si altora” :)) bravo, felicitarile mele! :p
🙂 da, da’ puteti sa va faceti si voi, ca e ATAT de simplu
Marfa!!!
Vezi ca nu se deschide poza cu sticla aia de vin cand dau click, se deschid tot creveti.
gata, s-a corectat, mersi
Ma asteapta crevetii in congelator… Dar am de-aia mai mici.
Nu-ti mai citesc blogu daca nu faci saptamanal un post ca asta 😀
@Mihai: imediat pregatesc inca un post asemanator. Da’ nu stiu daca o sa am asa randament incat sa prestez saptamanal 🙂
Important e sa fie din cand in cand, pentru ca am vazut aici ca este de unde.
Trebuie sa caut acasa niste poze de la o experienta asemanatoare 🙂
Pingback: Gastronomie de week-end 2 at Jurnal de noapte
Nu sint de acord cu crevetii prefierti. Mai ales daca ai de gind sa-i treci printr-un proces de preparare destul de lung. Le pierzi naturaletea si consistenta. Si inca ceva, doar o sugestie generata de experienta: pentru mincare alegi exact vinul care-ti place, nu e musai sa te legi de unul anume.
@DeGustibus: dupa cum zice si numele, gusturile nu se discuta. Mi se pare o crima sa bei vin rosu dulce la peste. E o parere. In plus ce inseamna proces de preparare destul de lung ? eu vorbesc de 7 minute. Repet, e o chestiune de gusturi.
Draga Andrei, desigur, pornim de la principiul care-mi zice pre nume 🙂 Nu ma refeream la vin rosu dulce la peste. Ma refeream la recomandarea unui anumit vin (podgorie, an, brand) ca fiind cel mai potrivit pentru o reteta sau alta. Principiul dupa care ma ghidez cind recomand o reteta la care se utilizeaza si vin este acela al propriei preferinte a celui care prepara. Ai spus acolo “pe care l-as cam bea oricind”. Nu te-am combatut, am intarit ceea ce ai scris tu si am subliniat: utilizeaza acel vin care-si place, nu te crampona de pretul sticlei si nu te gindi la vinul pentru gatit ca la un vin de proasta calitate, ieftin etc. Probabil ca vei ride, insa tot mai exista principiul conform caruia e pacat sa pui un vin BUN la mincare, mai bine-l bei 🙂 La capitolul doi, da. La crevetii prefierti eu cred ca sapte minute de preparare si inca niste minute (bune) la foc puternic pentru scazut compozitia e ceva cam mult. Dar din nou ne raportam la gusturi: daca preferi crevetii ceva mai moi la dinte, I rest my case. Probabil ca semnele mele de intrebare provin dintr-o conceptie ce poate parea preconceptie pentru altii. Aceea ca niste creveti trebuie sa fie “crispy” adica ceva mai tari decit “al dente”, ei provenind tot din bucataria asiatica, in care mai degraba aburesti, frigi la suprafata etc. Fructele de mare sint, prin definitie, o expresie a prospetimii acvatice ajunsa in farfurie. Si parca de-aia mi-e mie teama sa le snopesc indelung :)) Dar repet, it could be just me 🙂 Da-mi un mail, pls. Vreau sa te intreb ceva.
@DeGustibus: imi cer scuze, pesemne ca am inteles gresit. Da, categoric sunt de-acord cu teoria cu vinul. Cred cu tarie ca vinul pentru gatit trebuie sa fie un vin pe care l-ai bea cu placere. Referitor la creveti, as fi de-acord atunci cand e vorba de creveti proaspeti. Dar la cei congelati, care ORICUM nu sunt crispy deloc…. oricum, e o chestiune de gusturi 🙂
Mailul meu este andrei at andreicrivat punct ro. De altfel, se gaseste si la rubrica “about me“
Ai spus exact ce incercam sa aud de la tine, in calitate de cunoscator: pai si congelati, si prefierti, si preparati din belsug…
Pingback: Gastronomie de week-end 3 at Jurnal de noapte
suna sooper reteta ! merg si eu o tura ! si o sa povestesc cit de gustoasa e !
mai baieti!ma minunez!Nici o….tipa la comentarii?e clar!tot voi sunteti cei mai bucatari dintre bucatari!bravo voua!felicitari!Eu sunt o…bunica…asa ca nu pot decat sa ma bucur cand niste….nepoti discuta “asa aprig” despre prepararea mancarurilor…sa va dea Dumnezeu tot ce e mai bun in viata!Succes!
multumesc la fel 🙂