Guest post de Mile Cărpenișan
ep. 18 din seria “Invitații mei”
Urăsc vremea rece și ploaia. Îmi dau o stare de cenușiu. Acum însă nu mai e vorba doar de vreme… e vorba de vremuri. Trăim vremuri interesante și ăsta e unul dintre cele mai mari blesteme. Înainte de `89 eram cenușii doar când pe fețele noastre se reflecta culoarea blocurilor în care ne înghesuiam. Aveam însă în noi o căldură care putea să se manifeste când eram în familie sau alături de prieteni. Și atunci chiar zâmbeam, ne distram la modul cel mai sincer.
Acum plouă la noi toți pe stradă… ei bine, aproape toți. Ne-am dorit atât de mult libertate și democrație (sincer, la Revoluție eu nu știam ce e aia). În primele zile de după acel Decembrie de la care acum se împlinesc 20 de ani toată lumea era fericită și oamenii în sfârșit zâmbeau pe stradă. A durat puțin până au ajuns din nou la măștile posomorâte aplicate pe niște figuri disperate. Au trecut anii și văd același cenușiu in jurul meu. Blocurile sunt mai colorate, străzile mai luminate, dar ne-a lovit criza. Ei bine, eu văd această criză ca pe un film. Deh, defect profesional. Văd doi oameni într-un apartament de bloc care cândva era gri șobolan iar acum e colorat. O cameră luminată cu un bec de 75 W. În cameră, mult fum. Pe masă, două scrumiere pline până la refuz. Trec apoi cu obiectivul camerei dincolo de geam și afară plouă. E cenușie vremea. Sunt cenușii vremurile. Mă întorc asupra celor doi și las camera să filmeze la nesfârșit. E tăcere. Doar prea multă tăcere. Se privesc din când în când, parcă ar vrea să spună ceva. Trag aer în piept, deschid gura, dorind ca gândurile să pornească cu viteza unei avalanșe… dar brusc se opresc. Își dau seama că nu au cum să schimbe nici fumul, nici ploaia.
…iar restul e tăcere.
Griul de pe chipurile lor sunt masti nereusite ale unor griji si ganduri interioare. Ganduri la fel de gri, la fel de jilave si la fel de inecate in fum. Ganduri care raman acolo, in, te citez, “fum, ploaie si tacere” 🙂
Pingback: Tweets that mention Fum, ploaie și tăcere at Jurnal de noapte -- Topsy.com
Tot mai interesante posturile invitatilor… 🙂
bă, ăsta nu era pe la televizor ceva? Å£in minte că râdeam când îi auzeam numele: MILE CĂRPENIÅžAN! cel mai tare nume =)) mândru, tare mândru.
Ati vazut si voi filmul asta? Ruleaza in Romania de ceva vreme in fiecare casa, in fiecare zi…”traim vremuri interesante”… tacerea e invaluita-n fum… s-afara ploua…. Obiectivul tau a filmat si in casa mea? De unde ma cunosti, Mile Carpenisan ?… “fum, ploaie si tacere” intr-un “Jurnal de noapte”…
Totul e tacare…sunetele le auzim doar daca vrem….si linistea o putem auzi, nu?
nu mai incerati sa ma convingeti ca viata e gri…eu inca sper :)…si mi-e ciuda ca tot mai multi oameni o vad asa….adica e ca un fel de boala transmisibila … ciudat…de abia astept primavara 😀