Mie, unul, mi se întâmplă rar de tot să rămân fără replică. Nu pentru c-aș fi din cale-afară de isteț, ci pentru că am o doză de tupeu care mă face să cred că am răspunsul potrivit mai mereu.
În viața mea au fost puțini oameni în fața cărora am rămas fără replică. Cronologic, ei au fost: profesorul de limba română Viorel Mortu, apoi George Pruteanu, apoi Adrian Păunescu, apoi ospătărița de la Fabrica de Bere Ursus. Evident, din motive diferite, în fiecare caz în parte.
Până ieri. Ieri, stăteam în fața unui aparat care prepară cafeaua, așteptând – e evident, nu ? – să se facă o cafea. Dura mult, și la “coadă” mai stătea o tânără. Vă rog să rețineți: habar n-aveam cine e, tot așa cum ea habar n-avea cine sunt eu. Deci eram efectiv doi străini. Total străini.
Și eu îi spun, dintr-o politețe pe care încă nu mi-o explic:
– Se mișcă greu aparatul ăsta, trebuie să ai un pic răbdare.
Și ea răspunde:
– Răbdare am. Bani n-am.
Și-am rămas, again, fără replică.
ÅŸi i-ai lăsat 1 leu de cafea?
nu, ca era gratis 🙂
Poate incerca sa-ti comunice ca ar vrea sa s-o scoti la o cafea 🙂
De acord cu ce a zis Mihai, poate aștepta domnișoara să o scoți la o cafea.
sper foarte tare ca nu asta spera, ca sa zic asa 🙂
Vai cat am ras! Si am citit si povestioara cu duduia chelnarita de la Fabrica de bere Ursus. Asa ceva… minunat! Eu una fac parte din categoria sexului astuia frumos si slab de inger si inca nu ma prind ce a vrut sa zica. Si asta pentru ca exista mai multe posibilitati. Dar uite asa ajung unele dame celebre, fie si pe bloguri frumoase. Superba experienta. Acum ca mi-a mai trecut rasul… cred ca eu in locul dvs. i-as fi spus, dupa o pauza lunga si doar daca as fi fost cu adevarat inspirata de divinitate: “Nici eu!”. 🙂
Daca tinea de ea, isi bea cafeaua altundeva, deci… egal ca se misca greu aparatu’
Cred ca s-a referit la faptul ca daca vrei sa faci ceva ,iti trebuie timp rabdare si bani ea fiind tanara avea timp si rabdare dar ii mai lipseau banii…))
Pingback: Un gând în oglindă - andreicrivat.ro blog
Pingback: Dialogul absolut al lunii ianuarie | Andrei Crivăț