După cum știe toată lumea, mai puțin cei care nu știu, eu locuiesc la țară. După cum știe toată lumea, mai puțin cei care nu știu, amu o vreme am schimbat satul și am venit într-un sat nou, din județul Brașov.
Desigur… am apărut așa, deodată, mare și frumos cum mă știți, LOGIC că vecinii m-au luat la ochi. Dar și eu m-am orientat și m-am împrietenit cu unii dintre ei, ca să fie bine – că doar mă știți, fac să fie bine încă din secolul trecut.
Mno, și într-o zi vine nea Vasile să m-ajute să aranjez curtea. Că arăta așea, cam sălbatic. Și eu, cu mintea mea de orășean, mi-am zis – ia să iau niște beri, să beau cu nea Vasile, să vadă că suntem prieteni. Și iau. Și bem. Și începem să povestim, ca oamenii, că oameni suntem, nu ? Mai de una, dar mai și de alta, așa, ca vecinii.
La un moment dat, nea Vasile, pe la a treia bere , zice cu năduf:
– Domnu’ Andrei, nu vă supărați… eu nu v-aș întreba niciodată, dar m-au zăpăcit femeile de pe stradă…
– ia ziceți, nea Vasile, ce-i baiu’ ?
– Domnu’ Andrei… de ce nu sunteți însurat, domnu’ ?
Iar eu, în prostia mea nemăsurată, i-am zis adevărul.
– Sunt divorțat, nea Vasile. Dar am o iubită medic (că așa aveam eu pe-atunci, sau așa credeam, mă rog, nu contează) și sunt ca un om normal, nea Vasile….
Ce prost am fost, mă copii, ce prost!
Vă dați seama că dacă îi spuneam, cu o încruntătură și-un suspin, nea Vasile… sunt… văduv… nu vreau să vorbesc despre asta… la ora asta mă iubea TOATĂ strada ? Ba mai mult, îmi și găseau imediat o fată gospodină care să aive grijă de mine ?
Dar nu m-a dus capul, la năibuța!
(Raluca, i love you forever, muah muah muah, e doar o glumă, da ?! 😀 )
Mai scoate tu ceva vorbe despre viata ta si la sfarsitul lunii o sa ajungi legenda satului. O sa te mire si pe tine prin ce ai trecut si nu ai stiut.
foarte bună idee, i will!
Mi se pare normal pana la urma, într-un sat dacă te pui bine cu babele în primul rand, ai trai bun. Iar la babe subiectul vaduv e ca orgasmul demult apus.
De ținut minte.
PS, sper sa nu citească nevasta-mea 😉
Deci tu, practic, eÅŸti într-o corporaÅ£ie multinaÅ£ională.
ăăă… stai, ce ?
Eu am senzatia ca nea Vasie, avea deja o fata buna si la casa ei pt tine 🙂
n-are, că suntem prieteni, știu detaliile 🙂
Poi exact așa și-n corporație: povestești ca oamenii, ca să faci să fie bine, oamenii vor să știe de ce una, de ce alta, alți oameni îi pisează pe oamenii cu care povestești tu că ce-ai zis, dacă zici varianta normală = răspuns greșit (devii neinteresant/-ă), dacă zici varianta de corazon = you are the star of the floor. Q.e.d. 🙂
aaaaaaaaaa, acum pricep 😀
Eu am ajuns sa cred ca e problema lor ce cred oamenii despre tine. Adevarul este ca uneori, daca poti e ok sa omiti anumite lucruri, dar sa minti nu se merita. Si eu locuiesc la tara cu sotul, si sunt multe telenovele prin zona, multe idei desfigurate complet, dar noi ne vedem de ale noastre si ei de ale lor…
Câteodată nu contează nici dacă nu spui ceva despre tine sau dacă locuieÅŸti de la 5 ani într-un sat. După ce am plecat în BucureÅŸti la facultate nu am mai reuÅŸit să ajung pe acasă vreo 5 luni. DeÅŸi înainte mă pupau toate băbuÅ£ele pentru că eram fata cuminte a satului, la întoarcere le tot vedeam cum îÅŸi dau coate. Când am întrebat-o pe mama ce s-a întâmplat, am avut o criză de râs. Ea lucra la magazinul satului ÅŸi devenise fără voia ei psiholog pentru toată lumea. Se lansase zvonul că eu am plecat pentru că m-a păcălit un fecior că mă ia de nevastă, eu l-am crezut, am rămas însărcinată ÅŸi m-am întors la Å£ară în urma unei pierderi de sarcină. Două săptămâni am auzit doar: lasă, maică, mai sunt destui bărbaÅ£i pe lume! :-))
ahahaha, așa pățeam și eu dacă dădeam răspunsul corect. “lasă, maică, mai sunt femei pe lume” 😀
Åži completarea: are Gică o fată frumoasă foc, las’ că îl pun să o aducă mâine, să vă cunoaÅŸteÅ£i, e ÅŸi gospodină, face o mâncareeee… 😀
(revin ca o blondă care a uitat să scrie tot ce voia în comentariul anterior) Am păÅ£it o fază ÅŸi în BucureÅŸti, apropo de băgatul în sufletul omului. Vară, staÅ£ia de tramvai, eu cu o rochiÅ£ă fără mâneci. Venisem de la Å£ară ÅŸi aveam niÅŸte vânătăi pe mâini de la treburile din gospodărie. În 5 minute m-am trezit cu toată muierimea pe mine, încercând să mă convingă să-mi părăsesc bărbatul abuziv. Am apreciat sincer iniÅ£iativa, dar deveniseră sufocante ÅŸi m-au făcut să pierd un tramvai, aÅŸa că am făcut pe drăcuÅŸorul ÅŸi am început ÅŸi eu: dar dacă îl iubesc, eu ce să fac?!
Daca ziceai ca esti singur, pana acum erai petit, ca sigur stie nea Vasile fetele lu`tanti Marcica din capatul aleii, cu zestre buna, frumusele, gospodine si care cauta un barbatel ;))
poate eram chiar și însurat! 🙂
Pingback: Adevărata valoare a unui ziar bun | Andrei Crivăț