N-o să-mi fac vreun obicei să vă povestesc de vecinu’ Popescu de fiecare dată când îl văd, promit că nu.

Dar azi s-a întâmplat ceva remarcabil. Și trebuie să bârfesc cu voi să vă povestesc, trebuie!

Deci! Azi, pe seară, să tot fi fost vreo 7 ceasuri, mă duc – ca un om – să-mi iau ceva apă de jos, de la magazin. Evident, lucra doamna drăguță, că la aia nașpa nu merg. Evident, dacă era doamna drăguță, era și domnu’ Popescu. Care sugea încetișor și bâlbâit, cum îl știm, dintr-o sticlă de vodcă. Nu știu ce vodcă era, dar după cum arăta, V33 era un fel de Grey Goose pe lângă ea

Fac o paranteză confesiv – educativă. Am mai spus, după gusturile MELE, vodca e o băutură spurcată și nu pun gura mea fină pe așa ceva. Singurele excepții sunt Grey Goose și Stolichnaya, dar și alea tot la 2-3 ani, maxim câte o înghițitură. În rest, rămâne cum am stabilit – spurcată.

Bun, deci domnu’ Popescu bea spurcăciune din aia.

Mă copii, și unde nu-mi încremenește neuronu’ când o aud pe doamna aia drăguță spunând foarte rece și tăios:

– De la sticla aia vi se trage. Mai lăsați naibii sticla aia, o să aveți mintea mai limpede, o să gândiți fără poticneli și nici nu vă mai pierdeți banii!

Am înlemnit, vă zic. Adică sincer, la ORICE m-aș fi așteptat, doar la asta nu. Domnu’ Popescu a ieșit din magazin cu o viteză de care nu-l credeam capabil (e drept, și sticla era abia începută), doamna aia drăguță râdea, eu mi-am luat ce-am avut de luat și-am plecat.

Și de-atunci mă întreb: ce s-o fi întâmplat, oare ? E o ceartă temporară sau o despărțire definitivă ? Cu ce-o fi supărat-o, măgarul ?

A, să nu uit – când am ieșit din magazin, domnu’ Popescu era pe scări, își număra niște bani. Ceva o fi fost, mă gândesc…