Avem o tragicomedie absolut reală. O poveste cu două personaje simple, dar atât de complicate: El și Ea.
Avem un El. Freelancer (cred că ceva fotograf), boem, pasionat de plimbări în natură și de diverse combinații cu vodcă. E singur. A încercat diverse relații, dar mereu s-a simțit incomplet și neînțeles. Își caută cu disperare povestea vieții, care trebuie să fie cu surle, trâmbițe și artificii. Cu orgasme multiple și seri romantice. Și cu strângeri fierbinți de mână și cu zâmbete și cu valuri de fluturi în stomac.
Avem o Ea. E măritată, dar nu e fericită în căsnicia ei. Sau poate e ca tot omul, îi e bine dar vrea mai mult – nu știm. Lucrează pe un post greu de tot într-o multinațională. E CEO, CFO, CMO sau altă funcție din asta grea, cu 2-3 litere în titulatură. Îi e importantă viața, dar mai importantă cariera. Nu are fluturi în stomac când merge acasă, îi caută în continuare.
Se întâlnesc, sau poate se reîntâlnesc, naiba știe, cert e că sunt extrem de fermecați unul de altul. El găsește în Ea femeia complexă și preocupată pe care a căutat-o mereu. Ea vede în El o evadare din cotidian, căci El emană o pasiune pentru viață pe care Ea poate n-a văzut-o niciodată în alte părți. Și și-o dorește.
Dar sunt orgolioși, rău de tot, amândoi. N-au curaj să-și spună ce simt, motiv pentru care povestea lor pică repede în banal, în uitare, în neant.
Își dau mailuri în care flirtează, dar în care n-au curaj să-și spună “te iubesc”, pentru că fiecare așteaptă ca celălalt să facă primul pas. El se teme de căsnicia Ei, Ea se teme de libertatea lui. Și de rigorile societății, care spun că dacă ești măritată, nu mai flirtezi.
El și-a făcut un folder special în mail, în care intră doar mailurile de la Ea. Nu vrea să le amestece cu mizeriile de zi cu zi, cu mailurile cu clienții, cu spam-ul. Vrea un loc în care toată povestea lor să capete o consistență și-o istorie. O iubește, dar n-are curaj să-i spună. Și Ea îl iubește. Nici ea n-o să-i spună. Și Ea e orgolioasă, plus că i se pare ciudat să fie măritată cu un bărbat și să spună altuia că-l iubește.
Se întâmplă să fie o joi când El își ia inima în dinți.
Vrea să-i spună c-o iubește, dar nu poate, așa că îi dă un mail cu versuri dintr-un cântec al lor.
Bea niște vodci, după care îi scrie. Versurile ALEA, din care El e convins că Ea va înțelege TOTUL. Scrie, apoi cu mâini tremurânde dă send.
Și asteaptă.
Orice răspuns de la ea va veni în folderul special dedicat Ei. E emoționat, a trecut deja vreun minut de când i-a scris și Ea n-a spus nimic. Ce dacă e 12 noaptea ? El e freelancer, n-are treabă cu orele. Nu înțelege neam că la 12 noaptea s-ar putea ca Ea să doarmă, după o zi grea la multinațională. Și înaintea unei zile și mai grele, chiar.
El tremură în așteptarea răspunsului. I se pare ireal când în clientul de mail spune “one new e-mail” și vede că noul mesaj e în folderul dedicat Ei.
“Asta e totul. I-am spus c-o iubesc, cu mailul ăsta mă acceptă sau mă alungă”, își spune el, cu mâna tremurândă pe mouse. “N-am de ales”, își spune, “trebuie să știu ce mi-a răspuns”. “Viața mea, viitorul meu depind de răspunsul ei”. Și face click pe mesaj, tremurând din fiecare celulă a corpului său, conștient că probabil trăiește una din clipele astrale ale vieții sale. Și citește cu nesaț răspunsul Ei:
Thank you for your message. I am currently out of the office; I will respond to you when I return
#truestory, mates
“For anything else please contact …” în fine, încerc să îmi imaginez un final fericit 🙂
ahahahaaaaaaaaa :)))))
Cine e fotografu’?
ce importanta are ? 🙂
Relax, Isabela, fotograful tau nu bea votca :)))))
La tăți ni greu, zău :))
Adica madama CEO/CFO/CMO/ceva sefa isi tine corepondenta sentimental-erotico-adultera pe contul de mail de la firma!?
Păi ce, departamentul de IT n-are voie să se distreze?
Am meritat sa dau copy-paste sa mi-l traduca Google !
Nu, madame era o … femeie platita sa faca asa ceva 🙂