Cunosc o grămadă de oameni care își petrec mult mai mult timp decât mine pe rețele sociale. Și se pricep mai bine la ele. Cu adevărat.
Sunt și mai mulți cei pe care nu-i cunosc. Cătălin Teniță de la Zelist povestea la SMS Timișoara, anul trecut, că sunt câteva sute de conturi de twitter care au în descriere cuvântul “specialist”.
Later edit: Mai exact, la ora actuală 148 au “specialist”, 98 au “expert” și 238 au “social media” sau SM. Mulțumesc, Cătălin.
Tuturor acestor oameni, precum și celor care, în general, se pricep bine la tot ce înseamnă internet, mecanică, fotbal, religie și istoria artei (pe lângă orice altceva, evident) le adresez câteva întrebări la care eu nu găsesc răspunsul. Și aș vrea să procedez ca la carte. Ca la Cartea Twitterului, desigur.
1. Dacă eu cunosc în offline un om de treabă, simpatic și tot, dar care pe twitter mă obosește cu informații inutile și mă plictisește cu glume foarte, foarte slabe, cum să-i dau unfollow astfel încât să n-o ia personal ?
2. De ce când vreun mic guru de pe twitter îmi dă unfollow, nu-mi dă și unfriend pe facebook ? Pe facebook sunt mai cumsecade ? Și bine, la mine mai e cum mai e – dar la cei care au twitter-ul și facebook-ul legate, de ce nu le dau unfollow ȘI unfriend ?
3. De ce a devenit mult mai grav când Gigel îți dă unfollow decât când Gigel nu-ți mai citește blogul ?
4. Și întrebarea veșnic veșnic fără răspuns – de ce pentru atât de mulți oameni unfollow-ul e o dramă, care se cere răzbunată crunt ?
habar nu ai, ba. twiterul e ceva personal, e locul unde omul isi etaleaza knlowledgeul si influenta. cum indraznesti tu sa ii dai anfalou?
e clar ca-s hater daca dau unfollow 🙂
Nu-s eu guru sau ceva asemanator, dar la prima intrebare parerea mea e ca adevarul e cel mai bun; asta ca sa nu o spun pe-aia: “Un sut in fund si-o durere-n cot.” La restul vreau si eu raspunsuri:D
Răspunsurile depind de la caz la caz și sunt multe și variate. Poate urmăresc foarte multe persoane pe Twitter și l-a un moment-dat, fac curățenie. Blogrollul nu-l modific și în continuare citesc blogul persoanei respective. Dau unfollow dacă omul respectiv mă supără foarte tare. Dacă mă întâlnesc cu el în offline, doar atunci îi dau unfollow dacă nu mai vreau să-l vâd la față niciodată. Sunt multe cazurile …
Io cred ca n-ai inteles bine ce-am zis cu cititul pe blog 🙂
Dacă dai unfollow, nu-Å£i mai apar aberaÅ£iile mele în timeline. Facebook îÅ£i afiÅŸează aberaÅ£iile câtorva sute sau mii de gigei ÅŸi le poÅ£i ascunde PERMANENT cu un click pe x-ul din dreapta sus.
Dacă nu-mi mai citeÅŸti blogul, nu te “prind” decât atunci când fac o referire la un articol scris de mine pe blog ÅŸi tu te uiÅ£i ca viÅ£elul la poarta nouă. Atunci ÅžTIU că nu mă mai citeÅŸti, pe când pe Twitter văd că nu mă mai urmăreÅŸti.
Cum adică, nu mai vrei să ÅŸtii ce am mâncat la prânz??? Åži nici când am făcut ochi ÅŸi-mi beau cafeaua de dimineaÅ£ă? Ţţţ! 🙂
Da’ ma refeream la cazurile in care TE ANUNT ca nu te mai citesc si nu te mai urmaresc – si tu ai o problema ca nu te mai urmaresc 🙂
Dacă m-ai anunÅ£a că nu-mi mai citeÅŸti blogul, m-aÅŸ supăra. Pe tine. Nu pe toÅ£i cititorii, ci pe cei pe care i-am întâlnit offline ÅŸi care mi-s simpatici. De exemplu, pe tine. 😀
Cum dracu’ să n-o iei personal când cunoÅŸti omu’ ÅŸi ÅŸtii că îÅŸi petrece niÅŸte ore pe zi citind bloguri, stând pe FB ÅŸi Twitter, dar îÅ£i spune că de tine nu mai are timp/chef? Cum?
exactly my point! 🙂
Blogul are un loc destul de important în viaÅ£a mea. Datorită lui am cunoscut zeci, poate chiar sute de oameni faini, Sebi included. Åži când îmi spui că nu mă mai citeÅŸti, înseamnă că nu mai vrei să ai de-a face cu mine, right? Pentru că blogul ăla nu e locul în care scriu bălării, ci e despre mine ÅŸi ce-am mai făcut ÅŸi pe unde-am mai fost eu. Deci nu te mai interesez eu. Deci. nu mai vrei să fim prieteni, că doar ne-am împrietenit datorită blogului, nu?
ma, ti-i clar ca-s de-acord cu tine, da ?
Tocmai de aia nu pricep oamenii care NU au o problema cand afla ca nu-i mai citesti, dar au o uriasa problema cand le dai unfollow.
Unfollow primesti nu doar daca esti obositor, ci si nerelevant. eu dau unfollow daca omul scrie prea mult pe twitter despre lucruri care nu ma intereseaza. P eblog il citesc daca si cand vreau, pe twitter trebuie sa il suport.. si unii exagereaza, fac experimente etc.
da, is de-acord cu tine, da’ ziceam ca pentru MINE, de exemplu, ar fi mult mai grav daca tu, Doru, m-ai anunta ca nu-mi mai citesti blogu’ decat ca mi-ai dat unfollow.
sunt absolut de acord. blogul e cea mai importante parte a vietii mele online. totul acolo exista datorita blogului, inclusiv twitterul. daca maine moare twitter, voi varsa o lacrima pe cur. in schimb, daca moare blogul, the houston, we have a problem. A, si prin moarte, nu ma refer la flood, sunt protejat de webfactor:D
era `then Houston`
“Tocmai de aia nu pricep oamenii care NU au o problema cand afla ca nu-i mai citesti, dar au o uriasa problema cand le dai unfollow.”
ma gandesc ca atunci cand inca ii urmaresti pe twitter tot mai intri pe blogul lor. pentru ca se da share articolelor de pe blog pe twitter si la un moment dat vei vedea ceva interesant.
Atunci cand mie mi-ai dat follow m-am gandit si la posibilitatea ca vei da un click si pe blog. Ma indoiesc ca daca primesc unfollow vei mai intra pe blog cu asa usurinta.
Iar daca primesc unfollow de la tine, nebuloasa si mai sunt cateva nume misto din online atunci sigur imi voi pune intrebari legate de comportamentul meu dar nu ma voi supara.
Chestia asta cu unfollow ÅŸi restul are un singur final: “Suck it up”. Nu poÅ£i să obligi pe nimeni să te suporte.
Eu nu sunt specialist, da’ daca pe unul il urmaresc pe twitter si mi-e preten si pe facebook si sunt conectate, practic imi spune acelasi lucru de 2 ori. Cum nu sunt tamp, pricep din prima, deci poate nu e aiurea sa ii dau unfollow pe twitter 🙂
Nu m-am suparat, drept dovada am pescuit articolul asta din reader sa vad despre ce-i vorba. Tot drag imi esti. 🙂
Ce-i drept, cand te-am intrebat pe mess de ce, puteai sa spui exact ca fac glume proaste si ca spun chestii inutile, m-ar fi ajutat.
Poate te-ar fi ajutat, da’ te-as fi mintit, ca nu de aia ti-am dat. 🙂
@Toma: e mult convenabil sa pui in discutie pe blog o asemenea tematica, pentru ca o poti depersonaliza. si daca nu mai este o chestiune personala. si nu mai poate fi interpretata gresit.
practic Andrei evita elegant confruntarea directa si totusi reuseste sa-ti transmita mesajul dorit prin intermediul raspunsurilor celorlalti..
alternativa ar fi fost o explicatie diplomata cu tenta de minciuna impachetata frumos…. si crede-ma nu te-ar fi ajutat cu nimic!
sper ca se intelege ce am vrut sa zic, asa se intimpla daca fac prea multe lucruri de-odata. uneori ar fi bine sa recitesc inca odata mesajul scris, inainte sa-l trimit. am vrut sa zic: “si daca nu mai este o chestiune personala. ea nu mai poate fi interpretata gresit.” asta nu inseamna ca e mai romaneste decat inainte, insa mai bine nu stiu sa formulez acum. sorry
Avem prea mult timp de prostii, asta e problema 🙂
Io is cvasi-inactiva pe twitter si intru cand mai am ceva timp de ‘ars’. cam la fel si pe FB. Dupa cum zice si Cetin, sigur nu voi fi trista, cand se vor inchide prostiile astea.Oricum vor rasari altele, ca doar asa e in SM. Cat despre bloaga, va exista cand voi decide eu si tot acolo mi-s in plenitudinea mea 😀
Mai bine te injura de mama, tata, sora, frate si bunici decat sa iti dea unfollow! 😀