Am mai zis cât de tare mi-am dorit să ajung în Maramureș. Ei bine, azi am ajuns. Pentru prima oară. Și trebuie să recunosc că e mult peste așteptările mele – cel puțin din cât am văzut până acum.
Prima oprire. TOATĂ lumea din benzinărie se uita lung la cele 6 mașini branduite cu Redescoperă România din care au coborât 24 de inși îmbrăcați în albastru, dansând și cântând.
Apoi ne-am despărțit iar în echipe. Echipa din care am făcut eu parte s-a oprit la Muzeul Ouălor încondeiate din Ciocănești, județul Suceava. Înainte să intrăm în Muzeu, am admirat un pic panul extrem de explicit care te îndreaptă către Mănăstirea Sfânta Cruce din localitate.
Nu e fotoșopat, nu bătatea soarele, nu e o poză greșită. Pur și simplu, așa arată.
Muzeul… sincer, nu trebuie ratat dacă sunteți prin zonă. Nu doar că are cele mai frumoase ouă încondeiate pe care le-am văzut vreodată (mai jos e chiar cel mai frumos dintre ele, după gustul meu), dar are o sală a plutașilor, unde am văzut cum se fabrică plutele și cum se navighează cu ele, o sală a stânei, unde sunt instrumente de făcut brânză, lapte și un iaurt care poate sta la beci chiar un an, fără să se strice.
Momentul magic al Muzeului e o fotografie veche de vreo 80 de ani, cu 3 doamne din localitate care, atunci, la vremea lor, au câștigat locurile 1, 2 și 3 la concursul de frumusețe de la Cernăuți. Un fel de Miss Bucovina al vremurilor. Acestea sunt doamnele cu pricina. Una dintre ele a fost bunica actualului primar.
Ne-am grăbit apoi spre Sighetul Marmației (o întrebare stupidă – ce e aia Marmația și ce e ăla un sighet ? de ce are Marmația un sighet și ce face cu el ?)
Am vizitat Memorialul Durerii. Un loc care, după cum bine zicea TheFUA, ar trebui vizitat măcar o dată în viață de orice român. Ca să nu uităm.
Am intrat 12 oameni în Muzeu. Toți am ieșit răvășiți, fără să putem spune exact de ce. Dar când vezi câți oameni au murit acolo degeaba, fără să fi făcut nimic rău, câte valori au fost eliminate acolo, cât de tare s-au străduit comuniștii să-i distrugă pe toți cei care putea transmite mai departe niște valori, cumva înțelegi de ce azi suntem neamul care suntem. Și te răvășește.
Așa cum te enervează imbecilii care, ajunși acolo, își fac poze funny de Hi5 privind prin vizetele ușilor de la celule, sau punându-și cătușele din camera de tortură și râzând stupid. E trist. Trist de tot.
Următorul nostru obiectiv a fost Cimitirul Vesel de la Săpânța. Alt loc pe care visam să-l vizitez de mic. În umila mea opinie, nu e nimic vesel acolo. Dimpotrivă. Dar locul merită vizitat, categoric, e un loc unic.
Aș vrea să nu trec în fugă peste drumul superb dintre Suceava și Maramureș, apoi dintre Săpânța și Baia Sprie. Drumuri de poveste, păcat că-s tare, tare prost întreținute.
Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.
