În fața balconului meu acum vreo oră se certau foarte aprins doi domni. Fără înjurături, dar cu cuvinte grele, gen “sunteți un nesimțit / sunteți un mizerabil”.

(fac o paranteză. Ador oamenii care știu să insulte civilizat. O spun la modul cel mai serios. Una e să spui “ești un bou” unui străin, alta e să-i spui “sunteți un bou” – iar dacă nu faceți diferența, îmi pare rău, nu mai putem fi prieteni. Spre exemplu, mama mea, acum mulți ani, i-a spus unui individ, textual (și din motive extrem de justificate, evident) “stimate domn, sunteți un porc”. Pentru că mama e o apărătoare aprigă a bunelor maniere și nu și-ar fi permis să spună niciodată unui om cu care nu avea relații de prietenie “ești un porc”, fără nici un pic de respect)

Revenim.

N-am prins începutul disputei, am dedus (poate forțat) că e vorba de un spațiu pe care îl deținea domnul 1 (care nu locuiește la noi în bloc) și pe care domnul 2, fără să șie că aparține domnului 1, îl folosea pe post de garaj. Cred.

În timp ce vă scriu, sunt foarte buni prieteni, râd, fac glume și negociază oferta finală de preț pe care domnul 1 i-l cere (pe el, prețul) domnului 2 pentru spațiul respectiv.

Ultima replică înainte de-a mă apuca să scriu acest post a fost “atunci, Gigel (nu-l chema așa, da’ n-am reținut numele) ne vedem mâine la 10 la notar, da ?”

Fascinant cât de mult te-ajută politețea în viață. Ce, credeți că dacă îi spunea, bădărenește, “ești un nesimțit”, mai voia să cumpere ?

Într-o frumoasă și însorită după-amiază de septembrie, mă îndreptam agale spre o frumoasă și însorită cafenea clujeană, unde urma să mă întâlnesc c-o frumoasă și însorită prietenă pentru o bârfă amicală, relaxată despre evoluția negativă a NASDAQ și NYSE Composyte, precum și despre (evident!) schimbările tumultoase în evoluția Dow Jones – mă rog, discuții lejere, liniștite și educative, știți cum e.

Cafeneaua asta spre care facem vorbire se bucură de prietenia unei frumoase și însorite parcări. În care intri după ce apeși un buton, iese un tichet, se ridică o barieră. Când ieși, dai tichetul unui nene care stă într-o gheretă la barieră (deci treci pe lângă el și la intrare și la ieșire). Nenea măsoară cât ai stat, îți spune cât costă, tu îi dai banii, el îți dă bonul și îți urează o zi bună. Sau, dacă e cazul, o seară bună.

Mai adaug că eu la această parcare am abonament, deci nu mai scot tichet când intru.

Buuuun.

Deci mergeam noi spre parcarea frumoasei și însoritei cafenele. Eu în mașina mea, frumoasa și însorita prietenă în mașina ei, fix în spatele meu. Ajungem la barieră. Eu arăt abonamentul, nenea din gheretă deschide bariera, intru. Ea se oprește pentru lămuriri și discută cu nenea din gheretă.

– Bună ziua, parcarea la dvs. se plătește ?

– Da, domnișoară. Dar vă las să intrați dacă-mi dați adresa dvs. de facebook.

#truestory, mates