Dacă ești din Cluj și scrii pe un blog (pe orice fel de blog) relativ frecvent, înscrie-te pe lista asta. Ca să aducem la zi lista de-acum câțiva ani:
altele, nu astea
În mod paradoxal, eu simt că știu puțin spre nimic referitor la acest domeniu, PR, la care peste 36 de milioane de români se pricep perfect, așa cum se pricep și la comunicare, fotbal, politică, triangulație, givraj și, în general, cam la orice.
Îmi amintesc vag, ca printr-o ceață lăsată pe-un oraș din Bărăgan, c-am avut o firmă care se ocupa cu PR-ul ăsta, acum foarte mulți ani, vreme de foarte mulți ani. Și că era bine. Dar știți cum e, de la o vârstă te ma lasă și amintirile.
Deci chiar nu știu aproape nimic despre asta. Nu știu cum te lupți să aperi imaginea unui client, cum faci management în situațiile de criză, cum gestionezi relația cu comunicatorii, cum să atingi ROI-uri, cum să ai acoperire media, paid sau earned. Habar n-am.
Dar știu cu siguranță acest lucru, care poate ține mai mult de bun simț decât de meserie. Dacă începi o discuție cu un om cu care ai colaborat ok, și dacă vezi că omul ăla ia discuția în serios, nu dispari în mijlocul ei, după care nu mai dai un an întreg nici un semn, după care apari senin ca un ghiocel și îi spui “salut, m-ajuți cu chestia asta ? că noi am mai colaborat fain”. Cri cri, nu suntem noi prieteni ?
Că poate nu-i frumos să faci asta, zic și io, ca un chibiț.
Ascultați la bunul și bătrânul Crivăț, care poate v-a fi baci până la adânci bătrâneți: când ai o sclipire de inteligență, e FOARTE posibil s-o mai fi avut cineva înaintea ta. Exceptând cazul în care te cheamă Leonardo da Vinci, Benjamin Franklin sau Albert Einstein.
(notă: “poate v-a fi baci” = poate vouă vă va fi)
De două ori în ultimele 24 de ore am văzut răbufniri de furie pe glume furate, știți, c-a fost o zi intensă ieri, cu dosarul transfeurilor și demisia lui Crin și câte-au mai fost.
Spre exemplu, ieri Vasile Manu urla plin de furie că, zic din memorie, “nesimțiții” (zicea el) de la Times New Roman i-au furat o glumă și-au transpus-o într-o poză. După ce i-am zis că TNR i-au furat gluma cu 2 ani înainte s-o dea el, a șters tweetul respectiv. Pentru că Vasile n-o văzuse acum 2 ani și-a fost convins că el a creat-o.
Ieri pe la ora 15.00, Mihai Bobonete (pe care, de altfel, îl apreciez foarte mult), a dat o glumă pe facebook cu cele 8 locuri libere la loja VIP, la meciul România – Argentina. Gluma asta circula deja de vreo 2-3 ore pe internet, eu prima oară am văzut-o la Cosmin Chera și după vreo 10 minute avea nenumărate rt-uri, dar el n-a văzut-o, că nu poți urmări pe toată lumea, și azi s-a supărat că au luat-o alții.
De aia e bun google, că poți căuta chestii, înainte să te-apuci să strigi c-ai fost furat. E doar așa, un gând de oră a dimineții.
Începând de astăzi, pagina mea de blogroll, care până acum se numea “mai citesc”, se va numi “merită citit”.
În felul ăsta, poate învață și oamenii de la MerităCitit SRL că e mai elegant să vorbești frumos și civilizat cu oamenii, în loc să-i ameninți, cum au ales ei să procedeze.
Mai ales să-i ameninți fără nici o bază reală, cum bine zice omul ăsta.
Merită citit și ce-a scris Ovidiu.
Într-o discuție cu bunul și blândul meu prieten Răzvan s-au evidențiat două ziceri perfecte pentru #milogii* din online, pe care dorim să le donăm, gratuit, posterității:
Una se referă la interacțiunile noastre pe twitter:
Èši-am dat RT. Te-am scos din foame.
A doua, la una dintre posibilitățile de a promova un articol care ne place, ca o răsplată față de munca celui care l-a scris:
Dacă-mi dai share, am și mâine ce mânca!
Le-am donat gratuit internetului românesc, ele pot fi folosite de oricine simte nevoia și le găsește potrivite într-un context oarecare. Să fim sănătoși!
*) – rețineți #milogi, dorim să lansăm acest nou hashtag pe piața 2.0, sperăm să scoatem profit cu el în maxim 1 an. Sau măcar sa fim pe break even, sau cum s-o spune.
Cu mâna pe inimă vă spun, nu ratați o vizită la The Dungeon dacă sunteți din Cluj sau doar în trecere. Este una dintre cele mai faine experiențe pe care le-am trăit vreodată.
The Dungeon e un joc de tip room escape. Un joc care se întâmplă în realitate – o echipă (minim 2, maxim 4 oameni) este încuiată într-o cameră cu tot felul de indicii, secrete, cifruri și coduri. Și are la dispoziție 60 de minute să găsească toate elementele necesare ieșirii.
Și cred că toată lumea spune cum am spus noi – e o cameră mică, cât de greu o fi ? Ei bine, e greu. După primele minute, uiți că ești într-un joc și începi să iei lucrurile foarte în serios. Începi să cauți indiciile și codurile cu din ce în ce mai multă nerăbdare, pe măsură ce trece timpul. Noi, de exemplu, am stabilit că cea mai bună strategie e să ne organizăm foarte bine. Și așa am făcut – și ne-a ținut organizarea asta poate chiar și cinci minute, pentru că fiecăruia îi venea o altă idee, fiecare găsea alte legături, avea altă viziune, fiecare era frenetic.
E cumva de nedescris senzația pe care o ai când găsești un indiciu și îți dai seama că ești cu un pas mai aproape de soluție. Pe cuvânt că, după primele 15 minute petrecute în încăperea aia, nimeni nu mai are mai mult de 14 ani. Te prinde jocul ăla cu totul.
Și spun cu convingere că e una dintre cele mai faine chestii pe care le poți face în Cluj-Napoca. Are foarte mult succes printre străini, e pe locul 1 între atracțiile din Cluj-Napoca pe TripAdvisor – mă gândesc că anul viitor, cu Capitala Culturală de Tineret, o să fie coadă la ușa lor.
Și toate astea sunt gândite, făcute și puse în practică de Ancuța, o puștoaică de 24 de ani, o mână de om care a avut o viziune și-o pasiune și nu s-a lăsat până nu i-a ieșit.
foto by TVdece
E păcat să ratați jocul și dacă sunteți în vizită la Cluj – nu vă ia decât o oră, dar o să țineți mereu minte ce fain a fost. Dar dacă sunteți din Cluj, cu atât mai mult, vă recomand călduros să încercați.
Și faceți o rezervare înainte, că-i deja destul de plin. Aici puteți vedea tarife, metode de rezervare și alte detalii.
Fain loc. De poveste. Abia aștept următoarele variante!
Și ce faceți de 1 martie, care s-a nimerit, ca norocu’, sâmbătă ?
Vă dau eu o idee. Dacă sunteți prin Cluj, mergeți seara pe la prietenii mei de la Apartament 1. Cu ocazia zilei, Anca și Sorin vă fac cadou un spectacol de poezie cu actorul Sorin Misirianțu și chitaristul Adrian Balint.
“Dac’aș fi rege”, de Radu Stanca este spectacolul – și este un spectacol interactiv.
Așa că dacă vreți să vă petreceți seara de 1 martie într-un mod aparte, aveți aici toate detaliile.
Bună ziua. Numele meu este Andrei Crivăț.
Îmi place mult numele meu. Atât de mult, încât acum 189 de ani, când eram tânăr, mi-am făcut și-o adresă de e-mail care se termină cu @andreicrivat.ro
Cu ajutorul aceste adrese de e-mail, eu comunic cu tot felul de prieteni, parteneri, colaboratori și oameni de PR.
De asemenea, pe această adresă de e-mail, care se termină cu @andreicrivat.ro, primesc multe-multe comunicate de presă, din cele mai variate domenii. Pe multe chiar le citesc, că aflu tot felul de lucruri interesante care mă ajută apoi să mă dau deștept și informat când ies cu prietenii mei la bere la alergat în parc.
Comunicatele astea care sosesc pe adresa mea de e-mail care se termină cu @andreicrivat.ro vin de la tot felul de oameni. De la unii primesc de mulți ani, deja mi se pare că suntem prieteni, chiar dacă n-am schimbat vreodată vreo vorbă, altele vin de la oameni care-mi trimit prima dată și, implicit, n-am auzit de ei. Și nu le rețin numele, dar e ok, viața merge înainte ca și cum.
Dar astăzi am primit un astfel de comunicat de la o domnișoară pe care o cheamă CRIVĂÈš. Observați o similaritate, da ? Nu mi se pare doar mie, nu ? Bun.
Și, după ce-am citit comunicatul respectiv, cu multă atenție, chiar, scriu domnișoarei că mi-a stat un pic inima când am văzut că primesc e-mail de la o persoană care se numește CRIVĂÈš
Și această domnișoară, pe care încep s-o cred extrem de simpatică și cu un dezvoltat simț al umorului, mi-a răspuns, citez întocmai:
cu multă plăcere!
Și aceasta a fost cea mai stranie discuție pe care am purtat-o în anul 2014.
Vinul.ro lansează la Cluj numărul 70 al ediției tipărite.
Lucru care se va întâmpla joi, 27 februarie, de la ora 19.00, la Restaurantul Maimuța Plângătoare. Ocazie cu care va avea loc și o degustare de vinuri realizate de diviza premium a Casei de Vinuri Cotnari: Busuioacă de Bohotin Domenii, Fetească Albă Colocviu la Atena, Tămâioasă Românească Colocviu la Roma 2011, Grasă de Cotnari Colocviu la Moscova ÅŸi Fetească Neagră Domenii 2012.
Biletul costă 20 de lei și include și degustare, și noua ediție a revistei.
Iar eu ofer 6 invitații la eveniment primilor 6 cititori care îți exprimă dorința de a participa (în comentarii, ca de obicei). Mai mult, fiecare din cei 6 invitați ai mei primesc câte o sticlă de vin de la Casa de Vinuri Cotnari (acolo, la eveniment).
Mno, vreți să mergeți ?
Ziceam acum câteva zile că-mi place ideea și-mi doresc să se facă în mai multe orașe. S-a făcut.
Printre care și la Cluj: