Pentru că mă unge pe suflet. Și pentru că Dolores are o voce de excepție. Și pentru că așa am eu chef.
Later update: și încă una. din exact aceleași motive ca mai sus.
Later update: Și gata:
Pentru că mă unge pe suflet. Și pentru că Dolores are o voce de excepție. Și pentru că așa am eu chef.
Later update: și încă una. din exact aceleași motive ca mai sus.
Later update: Și gata:
Dacă vă e silă de ce e în jurul nostru zilele astea, turnați-vă o băutură tare, de peste 40 de grade, lăsați-vă pe spate și ascultați:
Cigani Ivanovici – Dobri den
Asculta mai multe audio Muzica
Mizeria asta de campanie electorală, în cadrul căreia mi-am promis să nu dau doi bani pe toate “luptele” dintre politicieni sau dintre susținătorii lor, accentuează ce-i mai rău în noi, ca nație. Nu c-am fi cine știe ce specimene reușite în alte contexte, dar în campanie mi se pare că ne hiperbolizăm îngustimea și intoleranța. Să discutăm niște aspecte mai controversate, vorba lu’ Marin Preda. Care mă dezgustă total.
1. Campania electorală
Campania asta e cea mai mizerabilă din câte îmi amintesc eu. N-au curaj să stea la discuții, preferă să se atace mizerabil prin presă. Deși n-au curaj să se întâlnească, toți dau vina pe ceilalți pentru asta. În seara asta am văzut un colaj în care TOÈšI candidații de top (Băsescu, Geoană, Antonescu, Oprescu, Vadim, Becali) sunt de părere că ceilalți se tem. În realitate, se tem toți. Pentru că n-au nimic de zis, pentru că sunt goi și murdari ca niște scrumiere vărsate. Nu m-a convins nici unul cu nimic. Și totuși, va trebui să merg la vot.
2. Gramatica
Sunt atât de din ce în ce mai mulți agramați în țara asta, văd atât de multe greșeli, că am ajuns la stadiul în care am început să mă gândesc cum se scriu corect anumite cuvinte. Vali are dreptate. Sunt atât de mulți imbecili, încât în viitor varianta corectă va fi “întro”, nu “într-o”. Sau “vre-un”, cum scrie frustratul de serviciu.
Trist, mă copii, trist…
În seara asta, am constatat două lucruri triste.
1. Barbu Mateescu habar n-are cine sunt. Mno, și io care în aroganța mea mă credeam celebru… iaca, nu-s. Nu-i adevărat, s-a dovedit că mă știe 🙂
2. Mogulii de bine nu vor să mă cumpere. Am făcut azi anunț pe twitter, citez cu copy/paste din memorie: “urgent, caut mogul de bine dispus să mă cumpere.stare bună de funcționare, necesit mici retușuri. preț excepțional! “. Nici un mogul nu s-a arătat dispus. Poate au crezut că-i glumă, da’ să știți, nu era. Ultima mea speranță rămâne mogulu’ Voiculescu. Da’ nici acolo n-aștept prea mult. Știți cum îi cu mogulii ăștia, îi doare la bască și sunt și tare zgârciți…
nu, n-o să-mi fac un obicei din a posta chestii de pe youtube/trilulillu.
Dar azi sunt un pic deprimat. Nu contează de ce, o să-mi treacă. Vă dau o melodie. S-o ascultați până la capăt. E frumoasă, n-are cum să nu vă placă
QUEEN – YOU TAKE MY BREATH AWAY
Știți expresia aia veche, a te mișca după cum bate vântul ? Denotă așa, o lipsă de verticalitate, lipsa curajului de asumare a unei atitudini/poziții etc.
Știți cum se manifestă în lumea reală ? Să vă dau un exemplu (deci nu e real, e doar un exemplu, da ?)
Arhi scrie un post în care spune că e cam criză și mno, dacă n-ar fi alți bloggeri, criza ar mai trece. Doi, trei, cinci oameni îl acuză la comentarii pe Visurât, că din cauza lui e criză – dar oricum, au curajul de a-și asuma, mai mult sau mai puțin anonim, faptul că sunt de-acord cu Arhi, ba chiar că Visurât ar fi inventat criza în folos propriu.
Apoi, Visurât, care știe bine economie, scrie un post în care îi explică lu’ Arhi încet, cu argumente, că de fapt criza e la nivel mondial, are niște cauze bine stabilite și că în principiu Arhi n-ar trebui să-și dea cu părerea, pentru că el totuși se pricepe la blogging, nu la economie mondială. Apar și aici 2-3-5 oameni care sunt de-acord cu Visurât și își asumă clar această poziție, cu argumente chiar.
După care vin io și zic așa: Arhi, ai dreptate, dar să știi că și Visurât are dreptate. Și Visurât, ai dreptate, dar să știi că și Arhi are dreptate.
Întelegeți ? De ce să fiu de-acord cu Arhi și să mă cert cu Visurât ? Dacă mă înjură ? Și de ce să fiu de-acord cu Visurât și sa mă cert cu Arhi ? Dacă mă bate ? Nu mai bine sunt de-acord cu amândoi și la un caz le aduc aminte “vezi, bă, cum ți-am ținut partea atunci?”
Mno, cam asta înseamnă să te miști după cum bate vântul. Și n-are legătură cu SOV.
Să zicem că un domn îmi trimite un mail (în calitatea lui oficială), iar eu îi răspund. Pot posta pe blog conținutul celor două mailuri ? Fără ip, fără adresă, doar conținutul mailului. Încalc ceva lege dacă fac asta ? Mă poate da în judecată ? Și dacă mă dă, n-ar fi nimic, dar poate câștiga un asemenea proces ?
Zicea cândva o reclamă că suntem 70% apă. Mulți dintre noi au ales să schimbe apa cu altceva. Bere, vin, whiskey*, fresh de portocale, cafea și altele.
Între lichidele pe care le băgăm în noi zilnic, unele se detașează clar în topul preferințelor. După o analiză matură, serioasă, produndă și obiectivă, am făcut topul lichidelor mele preferate.
1. uleiul de măsline extravirgin. E lichidul perfect, din punctul meu de vedere. Îl consum zilnic, în cele mai ciudate moduri posibile. N-are colesterol (are, da’ de ăla bun, cum ar zice Adi). În plus, în Muntenegru am învățat că e perfect pentru stat la soare/bronzat (te faci negru-negru, fără să te arzi, în foarte scurt timp). Și e singurul tratament pentru rănile făcute de aricii de mare.
2. vinul sec. că-i roșu (am îmbătrânit, nu prea mai pot bea roșu), că-i alb, important e să fie un vin de calitate. practic, sunt foarte puține mâncăruri după care să meargă altceva mai bine decât vinul, dacă-i bine ales. Nu-l consum zilnic, deși cică e sănătos să bei în fiecare zi un pahar de vin roșu.
3. Lagavulin. E un whisky* scoțian greu, afumat, bine echilibrat și catifelat. E maturat în butoaie de stejar care sunt ținute în mare, pentru cel puțin 12 ani. Varianta cea mai populară are 16 ani, dar există și variante de 30 de ani. Multă lume nu-l place, mie mi se pare whisky-ul perfect. E de băut rar și în cantități mici 🙂
Știu că pare surprinzător că în lista mea, băutor de talie mondială, nu apare berea. Dar v-am zis, am făcut o analiză profundă. Și mi-am dat seama că berea e ok, îmi place, merge foarte bine, a devenit un fel de obișnuință (devenise, că nu mai beau de-o vreme deloc, din motive de gabarit depășit rău de tot), dar nu îmi provoacă bucuria și excitarea psihică pe care mi le provoacă cele de mai sus.
Ia să vedem, care-s lichidele voastre preferate ?
____________________________________
*) Whisky sau whiskey ? Ambele variante sunt corecte, în funcție de originea băuturii. În general (sunt și niște excepții) se cheama whisky cele scoțiene și canadiene și whiskey cele irlandeze și americane.