Să spunem că cineva, la un moment dat în viață, îți face un rău. Nu contează că mic, că mare, că a fost, că n-a fost – contează doar că tu l-ai perceput, la vremea aia, ca pe un rău.
Ce-i mai înțelept să faci ? Să lași lucrurile să se estompeze, cu timpul, și să ajungi măcar la relații de bună ziua, din nou, cu omul ăla ? Sau e indicat să-l scoți (pe om) din viața ta pentru totdeauna ?
Să mă înțelegeți bine, slavă Domnului, nu sunt în vreo situație de asta. De dilemă, adică. Există 2-3 oameni care nu vor mai fi în viața mea nici dacă încep să-mi aducă ofrande zilnice, în rest în viață am știut trece peste toate multe. Sunt doar curios ce credeți voi, atâta tot.
Depinde CE FEL DE RĂU. Depinde în ce circumstanÅ£e, depinde dacă a fost cu intenÅ£ie sau nu. Nu-mi vine în minte decât un exemplu unde cineva mi-a făcut un rău atât de mare, încât l-am scos din viaÅ£a mea. Într-o zi un fost coleg de liceu mi-a dat un telefon, că cică să ne întâlnim, că e ÅŸi el în vizită prin Berlin. Ne întâlnim, la care tipul zice: “E ok să trecem pe la tine, să îmi las ÅŸi eu rucsacul înainte să ieÅŸim la plimbare?” – “E ok.”
Îl duc acasă, îÅŸi lasă rucsacul. Pe drum observ că pute în ultimul hal ÅŸi că nu-ÅŸi mai spălase hainele de cel puÅ£in două săptămâni. Când ajungem acasă tipul nu doar îÅŸi lasă rucsacul, ci deschide firgiderul, începe să se autoservească, îÅŸi întinde un fel de saltea pe jos ÅŸi se culcă.
Mi-a fost milă de el, în ciuda faptului că n-aveam timp de el ÅŸi faptul că dormea acolo îmi încurca o grămadă de planuri. L-am Å£inut 5 zile, după care i-am găsit o locuinÅ£ă de scurtă durată ÅŸi l-am dat afară din viaÅ£a mea. De atunci mă sună cam săptămânal, să mă întrebe, dacă nu poate să-ÅŸi “lase rucsacul la mine”. Nu îi mai răspund la niciun telefon ÅŸi dacă îl întâlnesc pe stradă, va fi ca ÅŸi cum nu l-aÅŸ cunoaÅŸte.
Sunt situaÅ£ii în care NU AI CUM să ajungi înapoi la relaÅ£ii bune cu cineva.
da, ai dreptate. sunt situatii in care nu mai e nimic de facut, daț sunt si altele care par mult mai dramatice in capul nostru decat sunt in realitate (nu ma refer la vreuna ca cea pe care ai povestit-o tu) si dupa o vreme nu ni se mai par asa nasoale.
La tipul tau e de apreciat ca are telefon, totusi :):)
La un moment dat raul ala ni se poate parea foarte mare. Cu timpul, insa, poate ne dam seama ca nu e chiar asa. Eu zic ca merita sa lasi un loc de Buna ziua. Niciodata nu se stie ce ne aduce viata. Azi ne injuram, ne porcaim iar maine vedem ca poate am exagerat si noi putin iar celalat n-a avut o intentie neaparat rea.
eu stiu un rau de-al tau, care de fapt ar trebui sa iti devina in timp, indiferent. si il stii si tu 🙂
pai asa se si intampla, cu pasi foarte iuti 🙂
pfiuu…ce dileme ai! eu as incheia relatia cu persoana respectiva…
Dar tu cum ai proceda?
pai eu procedez in ambele feluri. cu unii precis n-o sa mai am niciodata de-a face, cu altii voi lasa se stearga cu timpul.
Am invatat de la tine un lucru: atunci cand crezi ca cineva ti-a facut un rau, vorbeste cu el si spune-i ce crei tu ca nu-i bine. Uneori treburile se pot rezolva si asa, nu-i musai sa se ajunga la situatii dramatice in care pui lumea pe ignore. Acum, zicea si Chaika mai sus…nu se poate aplica tot timpul. Dar tot cred ca merita incercat.
@Andrei a făcut ÅŸi faze de genul “Hei, sunt în faÅ£a apartamentului vostru. am venit să vă fac o vizită scurtă:” dar am pretins că nu sunt acasă 🙂
de unde si vorba aia cu cine se arde cu ciorba… 🙂
Omul poate greși. Vorbesc în clișee acum dar ideea e să nu o țină întruna în rele. Eu, de exemplu, nu îmi amintesc să fi înlăturat pe cineva pentru o boroboață. Dar cred că ține și de câtă ținere de minte mai am eu, care este e altă poveste.
Mai degrabă înlătur pe cineva cu care constat că nu mai sunt compatibil. Adică un priten care greșește poate nu merită rejectat, la fel cum un amic care nu greșește poate nu are motiv să-ți fie apropiat.
Trec peste si, in timp, devine indiferenta. Sterg cu buretele si merg mai departe. Nu bat pasul pe loc. Insa am persoane vreo 2 persoane taiate de pe lista. Nasa mea mi-a spus la un moment dat o chestie foarte desteapta :”Mergi inainte si nu te uita inapoi. Oamenii care conteaza vor fi intotdeauna acolo, la fel cum vei fi si tu pentru ei.”
Eu, dupa cum bine stii, dau sanse oamenilor la nesfarsit. Dar nu stiu cat e de bine.
Nu, individul trebuie să conÅŸtientizeze că “mi-a făcut un rău”, mai întâi, de la mine – în cel mai direct mod cu putinÅ£ă. Mă ataÅŸez repede de oameni, dar pot să mă detaÅŸez la fel de repede de nesimÅ£iÅ£i. Orice medalie are ÅŸi-un revers. De la mine, pentru ei: “bye, darlin’!”
Intelept e sa faci cum simti. Sa nu te obligi in nici un fel, nici sa ramai la “buna ziua”, nici sa taci. Eu cand simt ca nu mai pot sa ii spun nimic unei astfel de persoane, stiu ca raul a fost mare si nu ma fortez.
Dacă e răul mai mic, poate mai merge să continui, dar dacă-i mare nu prea văd vreo posibilitate. Mai e și factorul prima abatere când să zicem s-a întâmplat din greșeală acel rău. Dar după două, trei abateri e clar nu mai are rost. Apropo în cazul menționat de Chaika au fost cinci abateri dintr-un foc 🙂
ma bag si eu in seama cu multa intirziere. pentru ca am timp. astazi. maine nu mai stiu daca mai am chef de comentarii.
“lucrurile se rezolva, cu timpul, intr-un fel sau altul….”
nu eu am zis. ci mentorul meu, de la care am invatat cate ceva. sper.
si nu e relevant cine e. pentru ca fiecare dintre noi isi are mentorul lui in viata, sper….