Eu am un vecin special. Habar n-am cum îl cheamă în realitate, da’ pe de-o parte arată EXACT ca un domn Popescu iar pe de alta, e suficient de comun numele ca chiar să fie niște șanse să-l cheme așa.
Oricum, indiferent de variantă, noi o să-i zicem domnu’ Popescu.
Domnu’ ăsta Popescu poate fi întâlnit la scara blocului meu tot la două zile. De fapt, mai corect e spus tot la două seri, că ziua nu prea ne vedem. El sălășluiește în magazinul de la parter. După cum mai povesteam, la magazinul de la parter vând două doamne. Una e aia nașpa (care cică e patroana și care între timp s-a dovedit chiar și mai nașpa, așa că nu mai merg la magazin în zilele când lucrează ea, că mi-e silă) și cealaltă e doamna aia drăguță.
Ei bine, e clar că eu și domnu’ Popescu avem ceva în comun – nici lui nu-i place de doamna nașpa, că nu l-am văzut niciodată jos când e urâta aia de serviciu. Da’ cred că-i place tare de doamna drăguță, că-i nelipsit în zilele când vinde ea. Bine, pentru el o puștoaică, dat fiind că el are vreo 60 de ani, poate mai bine, iar ei nu-i dai mai mult de 45 – 47 de boboci de trandafir împletiți în cununa vieții.
Din octombrie, de când stau aici, eu nu l-am văzut vreodată treaz. Niciodată. Da’ nu zic că-i beat la modul că-i un pic trosnit, ci la modul că în general e (sau cel puțin pare) rupt în gură de beat. Distrus de beat. Când îmi răspunde la “bună seara”, se poate să-i ia și 20 de secunde până reușește să închege toate cele două cuvinte. De obicei, simt că mi-ar mai spune ceva, da’ până să apuce, eu cam dispar din zonă.
Are și-un cățel din ăla foarte mic. Mai iese seara cu el afară, dar stă pe loc și ține câinele în lesă. Nu e rea voință, pur și simplu cred că omul nu e în stare să ȘI meargă să plimbe, efectiv, șoare cățelul. Așa pare, cel puțin.
Dar cel mai adânc mister pentru mine iaște: oare ce povești are cu doamna aia drăguță ? Că stă cu orele în micuțul magazin. Și dacă abia vorbește, oare ce-i spune ? Sau poate cu ea capătă curaj și vorbește cursiv și coerent ? Și poetic ?
Tocmai… are o singură povestioară scurtă dar nu apucă niciodată să i-o spună pe toată că doamna îi spune că e ora închiderii :-)).
Lăsând gluma deoparte cred că cu toții avem câte un domn Popescu dinacesta. Eu stau la casă iar peste drum este un magazin în care se adună mereu brejii eroi ai străzii să pună țara la cale dar mereu se-mbată prea repede pentru a pune planurile în aplicare…
poate-i mai bine asa, Bogdan. Ca se imbata prea repede. Altfel, cine stie ce-ar face 🙂
dispar inhibitiile cu fata draguta :))
bine, deci repet, nu-i chiar o fata, doamna avand niste ani, totusi 🙂
iti spun eu.. sta cu orele la magazin sa o combine pe vanzatore, insa trebuie sa-si faca cumva curaj si daia bea :))
Poate nici nu are ceva de gand cu acea doamna, dar sta la magazin cand este ea la vanzare pentru ca poate bea fara sa-l dea cineva afara. Poate de asta doamna este mai draguta decat patroana, ca il suporta docil, who knows?