M-am ferit să zic vreo vorbă despre ce s-a întâmplat în Turcia. Nu știu situația și încerc, în general, să nu vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc. Plus că, sincer, nici n-am urmărit evenimentele.

Dar azi, Răzvan a văzut o știre, pe care mi-a arătat-o. Știrea este asta și spune, în linii mari, că autoritățile turce au terminat stocurile de grenade lacrimogene, aproximativ 130.000 de bucăți. Și că vor face o licitație pentru completarea stocurilor.

La început, am râs – n-au fost bine pregătiți, mi-am zis. Dar apoi, Liviu a făcut un mic calcul. La care n-am mai râs.

Un calcul simplu. Protestele au început la 1 iunie. Au trecut 20 de zile. Adică 480 de ore. Adică 28.800 de minute. În aceste 28.800 de minute, s-au aruncat în oamenii ăia (pe lângă tunuri cu apă și ce-or mai fi folosit) 130.000 de grenade lacrimogene.

Ceea ce înseamnă că s-au folosit 4.5 grenade lacrimogene PE MINUT.

Nope. N-am mai râs deloc. N-am date, dar cred că-i ceva record mondial. Trist, de altfel.