Un posibil record la protestele din Turcia

M-am ferit să zic vreo vorbă despre ce s-a întâmplat în Turcia. Nu știu situația și încerc, în general, să nu vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc. Plus că, sincer, nici n-am urmărit evenimentele.

Dar azi, Răzvan a văzut o știre, pe care mi-a arătat-o. Știrea este asta și spune, în linii mari, că autoritățile turce au terminat stocurile de grenade lacrimogene, aproximativ 130.000 de bucăți. Și că vor face o licitație pentru completarea stocurilor.

La început, am râs – n-au fost bine pregătiți, mi-am zis. Dar apoi, Liviu a făcut un mic calcul. La care n-am mai râs.

Un calcul simplu. Protestele au început la 1 iunie. Au trecut 20 de zile. Adică 480 de ore. Adică 28.800 de minute. În aceste 28.800 de minute, s-au aruncat în oamenii ăia (pe lângă tunuri cu apă și ce-or mai fi folosit) 130.000 de grenade lacrimogene.

Ceea ce înseamnă că s-au folosit 4.5 grenade lacrimogene PE MINUT.

Nope. N-am mai râs deloc. N-am date, dar cred că-i ceva record mondial. Trist, de altfel.

Un exercițiu de imaginație cu jandarmii

notă introductivă:

pe scurt, părerea mea despre ce se întâmplă în România se împarte în două: pe de-o parte mă bucur, în continuare, că lumea a ieșit în cadrul unui protest (care sper eu că e) spontan. Arată, cum ziceam, că nu suntem un popor inert. Și Vlad iar are dreptate când spune că lumea protestează spontan după ani de zile, ăsta-i un moment prea important pentru democraÅ£ia noastră ca să fie stricat.

Pe de altă parte, mă întristează foarte tare că în București lucrurile au degenerat. Rău. Mă uitam aseară pe tv-uri și nu înțelegeam neam de ce jandarmii stau și se uită la niște dobitoci care distrug centrul Capitalei, fără să intervină, fără să-i alunge. Nașu’ Roșca are o teorie – și Nașu’ Roșca se pricepe. Eu n-am idee ce-a fost acolo, da’ cred în continuare că jandarmii ar fi trebuit să intervină dur în Piața Unirii. Mă întristează că protestele pe care le sper spontane din toată țara îs acoperite atât de ușor de mizeriile câtorva demenți.

Pe de altă parte, am văzut azi pe Realitatea povestea unui băiat RUPT, efectiv, în bătaie de jandarmi (imaginile sunt destul de dure, ca să știți). Toți cei din jurul lui spun că baiatu’ ăla nu făcea nimic rău. Cum spuneam, lucrurile au degenerat (de ambele părți) și au acoperit total, sau aproape total faptul că oamenii normali la cap au ieșit în stradă, pentru prima oară pe bune după foarte, foarte mulți ani.

Bun. Acum să facem un exercițiu de imaginație, plecând de la o premiză concretă – și pe cuvânt că nu e o glumă.

Cei care au prins anii ’90 își amintesc, poate, că atunci când scutierii înaintau către manifestanți, băteau ritmic în scuturi cu bastoanele. Foarte sincronizați, efectul era intens. Acum am văzut un clip (chiar nu mai știu unde) de-aseară, cu jandarmii bătând aiurea și dezlânat în scuturi. Foarte slab.

Și mă gândeam – vă dați seama cum ar fi dacă ar băga în fața manifestanților (mă refer la ăia violenți, evident) 2-3 regine* înaintând încet și urlând prin difuzoare, la maxim, Fear of the dark ? iar în spate să fie scutieri mulți care bat ritmul în scuturi.

Cine ar mai sta în fața lor ? Toți ar zice “ăștia au luat-o complet razna”, ar lăsa bolovanii și Molotoavele și-ar fugi care încotro.

Părerea mea

*reginele sunt acele autospeciale de intervenție albastre, dotate pentru intervenții în cazul mitingurilor. Adică astea.

O constatare subiectivă

Eu nu sunt foarte bine informat în legătură cu povestea cu Arafat. Nu citesc presă de ani buni, nu am TV tot de ani buni. Nu sunt un cetățean bun.

Nefiind bine informat, habar n-am a) care-i povestea, b) cine are dreptate, c) de ce iese lumea în stradă, câtă vreme până și eu (așa prost informat cum mă aflu) m-am prins că proiectul ăla de lege a sănătății n-are, practic, nici o legătură cu SMURD-ul creat de doctorul Raed Arafat. Deci nu era amenințat nici distinsul doctor, nici SMURD-ul de la Tg. Mureș, nici măcar SMURD-ul aflat sub coordonarea Inspectoratului pentru Situații de Urgență, ăla de-l vedem prin marile orașe, și care are în comun cu SMURD-ul lui Arafat doar numele.

Și totuși lumea iese în stradă să-l apere, deși chiar nu văd să-l amenințe cineva sau ceva. Da’ repet, nu cunosc detalii, nu-mi dau cu părerea.

Mă bucură însă foarte tare să văd că lumea se manifestă. Chiar dacă – vorbesc din punctul meu de vedere – motivul pentru care iese lumea e fals și inexistent, la o adică.

Mă bucură dintr-un motiv foarte simplu: îmi arată că poporu’ ăsta (sau mă rog, bucățele din el) nu-i complet inert. Zilele trecute povesteam cu un prieten pe tema asta. Și eu susțineam sus și tare că românu’ de azi n-ar ieși în stradă pentru mai nimic. Are bere ieftină la PET și multe canale TV ? Păi de ce să ieși în frig, nene, vrei să faci emenangită ?

M-am înșelat, uite că românii (niște români, de fapt) ies, se motivează, se aprind, nu-s morți în interior. Înțeleg că se protestează la Brașov, Sibiu, București, Timișoara, ieri s-a protestat la Tg. Mureș, zilele trecute la Cluj… Oamenii sunt motivați – de un flame fals, din păcate (repet, din punctul meu de vedere) dar asta arată că, la o adică, sunt motivabili

PS: foarte frumos zice aici Vlad Petreanu: e uluitor cum liderii nu pot anticipa corect de la ce presiune socială în sus cedează cazanul
PPS: dacă aflu că toate mișcările astea sunt organizate de vreun partid, șterg postarea asta și mă pedepsesc prin autoflagelare. Numa’ zic.