O dilemă legată de interzicerea fumatului

Se discută despre faptul că în 2011 va fi interzis fumatul în locurile publice. S-a depus ceva proiect de lege care interzice fumatul în orice spațiu închis, urmează să se discute etc.

E o chestie pe care eu n-o pricep neam. Nu doar în propunerea asta românească – așa, în interzicerea fumatului oriunde în lumea asta.

Ce anume e greșit în a permite existența unor locuri speciale pentru fumători ?

Nu mă refer la varianta de lege care e în vigoare acum, pentru că jumătate din ea mi se pare imbecilă. Mai exact, jumătatea care spune așa: într-un local cu o suprafață mai mare de x metri, e obligatoriu să existe spațiu de fumători și spațiu de nefumători. Ele există, e drept, dar în cele mai multe cazuri sunt separate de vreo linie imaginară și eventual un anunț – uite, clientule, aici e spațiul de nefumători. Dar nu sunt delimitate în vreun mod real, nimic nu împiedică fumul să ajungă în plămânii nefumătorilor.

În schimb, nu pot înțelege și pace ce nu e ok cu cealaltă jumătate de lege. Cea care spune că dacă localul are o suprafață mai mică de x metri, el trebuie declarat ca local în care se permite fumatul sau local în care nu se permite. Ce-i rău în asta ? Ce-i greșit în a permite existența locurilor pentru fumători ?

De ce n-am dreptul să-mi fac rău singur, dacă asta vreau ?

Teoretic eu, ca proprietar de cârciumă, am dreptul să-mi selectez clientela, da ? Bun, atunci de ce să nu am dreptul să selectez, de exemplu, fumătorii ? Dacă tu, nefumătorule, nu vrei – și pe bună dreptate! – să inhalezi fumul altora, de ce nu mergi frumos în localuri în care nu se fumează ? Și dacă tu, fumătorule, vrei musai să-ți scurtezi viața cu mizeriile pe care le inhalezi și cu care îți distrugi plămânii, de ce să nu mergi frumos în locuri în care se strâng și alți sinucigași ca tine ? Bine, sunt de-acord ca localurile de fumători să aibă niște reglementări speciale. De exemplu, să nu permită accesul minorilor, nici măcar însoțiți. Sau accesul femeilor însărcinate. Sau alte restricții de acest gen.

Adică… nu asta ar fi varianta corectă? care nu discrimineză pe nimeni ? În care fumătorii și nefumătorii sunt în egală măsură tratați ca oameni ?

PS: vă rog mult, nu-mi serviți varianta ipocrită cu “grija pentru sănătatea cetățeanului”. Dacă grija asta ar fi reală, s-ar interzice total, absolut, mizeriile alea denumite etnobotanice. Sau alcoolul, vorba lui Sorin, care face infinit mai mult rău decât tutunul.

O mică dilemă de luni

Eu în ultima vreme am tot felul de dileme ciudate. Probabil din cauza lu’ noua zodie Ofiucus. Sau o fi Mercur retrograd, naiba știe.

De exemplu, ia’n să vă arăt io dilema de azi. Înainte să vă povestesc, vă rog să-i rețineți că-i de azi. Lăsăm la o parte chestiile generale – că sunt sănătos, că am prieteni faini, că părinții și fratele meu mă iubesc mult etc. Deci să nu generalizăm, zic.

Bun. Astăzi…

… pe de-o parte, un taximetrist foarte deprimat era să mă omoare (o să vă zic povestea lui în articolul următor). Când am gătit, m-am tăiat și m-am fript (rău, auci!) în două locuri. Am alergat, efectiv, prin tot orașul să rezolv diverse lucruri, work & personal related stuff. M-am rătăcit de două ori, că încă nu cunosc orașul foarte bine – motiv pentru care am pierdut timp. Mi-am făcut o mie de draci, parte din criză de timp, parte din cauză de trafic, parte din cauza prețului benzinei et caetera

… pe de altă parte, taximetristul era să mă omoare, îi drept, da’ până la urmă nu s-a întâmplat nimic rău, ba chiar ne-am împrietenit. Am bucurat niște copii cu prăjiturile mele. Am făcut cea mai bună mămăligă din viața mea, după o rețetă de la Vlad (săptămâna asta pe eBucătăria, că merită). Am încheiat un barter care mă bucură foarte tare și pe care-l așteptam de multă vreme. Am mai avut și un succes “profesional” de care deocamdată îs foarte mândru. N-am supărat și n-am dezamăgit pe nimeni, cel puțin din câte știu.

Și-acum vă întreb – per total, am avut o zi foarte bună, o zi mediocră sau o zi foarte proastă ? Și după ce criterii stabilesc asta ? 🙂