… pentru Parlament nu mă interesează, anul acesta, absolut deloc. Am votat mereu, de la 18 ani, la toate scrutinele posibile și imposibile. Cred că și la refendumuri, chiar. De data asta, zic pas, din motivul simplu că nu am cu cine vota. Din colegiul meu, la deputați de 2 candidați n-am auzit niciodată, de alți doi am auzit, dar nu pot să pun ștampila pe ei, pentru că unul e un țepar ordinar, iar celălalt e ca apa sfințită – nu face nici rău, nici bine, nu face absolut nimic. La senatori, la fel. De trei am auzit dar nu pot, literalmente, să pun ștampila pe ei, din diverse motive. Ar fi un prea mare compromis. De al 4-lea, n-am auzit niciodată.

Să nu mă înțelegeți greșit, nu sunt genul de om care nu votează din principiu. Probabil dacă locuiam în alt oraș, sau măcar în alt colegiu, aș fi votat. Dar la mine în colegiu chiar nu am cu cine.

De altfel, mi-am impus cândva, pe la începutul campaniei, să urmăresc evenimentele, să fiu cât mai bine informat, dar n-am putut. A fost extrem de plictisitor, nimeni n-a venit cu ceva nou, it’s all just a little beat of history repeating. Azi mi-am zis, dimineață – să deschid televizorul, să vedem ce se întâmplă, să comentăm pe blog… aiurea, nu l-am deschis nici până la ora asta, nici n-o să-l deschid. Pentru că oricât mi-aș dori, nu mă interesează absolut deloc. O să iasă cine o să iasă. Și ? Ce-o să fie diferit ? Ce-o să se schimbe ? Nimic. Singura mea dorință legată de alegeri – care aparent n-o să se împlinească – ar fi să iasă majoritar un singur partid, oricare ar fi el. Că nici o alianță n-a funcționat până acum. Nici n-are cum să funcționeze, câtă vreme alianțele sunt formate din români, oameni recunoscuți pe plan mondial ca serioși, cu onoare, care-și respectă mereu cuvântul. În rest, va fi exact același haloimăs urât ca și până acum.

Așa că mă delectez monitorizând live ziua alegerilor, la Arhi. 🙂

În altă ordine de idei, azi e ultima zi în care mai puteți trimite rețete la Ebucataria, pentru concursul sponsorizat de sportlocal.ro. De mâine începe votarea. Mult mai importantă, pentru mine, decât cea de azi 🙂

LE1: În România sunt 600 de mii de Andrei. Vă dați seama că ne-am putea face cel mai mare partid din țară ?

LE2: Încep să mi se pară din ce în ce mai triste posturile pe blog fără nici o poză. Asta înseamnă că dau în mintea copiilor și nu-mi mai plac textele fără poze ?

LE3: Strâns legat de tot ce-am scris mai înainte referitor la alegeri: oare ar fi interesant să postez pe Ebucataria o rețetă de omletă ? 🙂