Toată discuția asta cu haterii, născută de Mihai azi, mie personal mi se pare așa, cam ca inundațiile. În fiecare an mai vine un val, toată lumea are reacții, se vor lua măsuri. Vine toamna, trece anul, alt val, alte reacții, alte măsuri – și tot așa. De ani de zile se întâmplă așa și probabil din când în când tot așa o să fie.

După ce-am citit – cu atenție, chiar – un articol în care 6 oameni și-au pus la bătaie IQ-urile (de care deduc că-s foarte mândri) ca să atace alți 4 oameni, eu am rămas cu câteva întrebări. Toate pleacă de la premiza clară că fiecare poate spune ce vrea. Dar de la oamenii cu minte-n cap ai niște așteptări.

1. Problema asta a pus-o Arhi deja, eu doar o reiau, ca are o logică. Cum poți reproșa cuiva că nu face chestii sociale sau educative când TU n-ai făcut niciodată mai mult decât un RT sau, hai, un articol ? Și să dai exemple DOAR de ce-au făcut alții ? (Hădean, Groparu, Doru). Nu, răspunsul noi nu suntem “lideri”, să facă EI, că de aia sunt lideri n-are valoare. Dacă vrei să faci lucruri bune în viață, le faci indiferent unde ești și ce faci. E ca și cum eu i-aș reproșa lui Mihai că nu dă mâncare la pisicile vagaboande (e doar un exemplu, habar n-am, poate el dă) când eu n-am dat niciodată. Mi se pare ipocrit, adică, să reproșezi unor oameni că nu fac lucruri pe care tu, la rândul tău, nu le-ai făcut niciodată.

2. (asta e o extrapolare) După fix același model, cum poți veni să spui de o campanie ca cea lansată de Chinezu că nu-i ok, când tu n-ai făcut niciodată vreo campanie online ? Ba, mai mult, poate nici măcar n-ai fost parte din vreo campanie, vreodată ? De unde ai priceperea și criteriile riguros științifice după care să stabilești că nu așa se face ? Din ce-ai mai citit pe ici, pe colo, pe net ? Și, mai mult, ai și tupeul să faci mișto de campania respectivă, cum aș face eu mișto de Nadal că nu dă bine cu racheta în minge – eu, care n-am jucat niciodată tenis.

3. Să vii să le spui lu’ Arhi și lu’ Zoso că pe blog nu așa se face e ca și cum i-aș explica eu lui Radu cum se gătește asiatic. Adică lipsit de simțul ridicolului. Sigur, ne putem ascunde liniștiți după “e dreptul meu la opinie, că nu-s intangibili”, da’ asta nu face situația mai puțin amuzantă.

4. Nu pricep neam cine și de ce are dreptul să judece după ce criterii un om dă follow/unfollow pe twitter. Am mai zis io, punem enorm de mult dramatism în această rețea socială. Unii iau follow/unfollow mult prea în serios și mult prea dramatic. Ok, Chinezu dă follow numai celor pe care-i cunoaște personal. Zoso dă follow doar la o mână de oameni, care i se pare lui că au ceva de spus. CINE are dreptul să judece asta și pe ce criterii ? Cum să vii să spui nu așa se folosește twitter când ai ceva minte în cap ?

În rest, nu mai e nimic de zis, a zis Eftimie excelent totul. Da’ e păcat, mă băieți, că în loc să faceți chestii, vă pierdeți timpul judecându-i pe alții pentru ce fac. Când voi nu faceți nimic. Da, vorbesc de online, nu de viețile voastre de zi cu zi, în care poate sunteți niște îngeri binefăcători. Că de la online am plecat, nu ?