Am văzut azi o știre care a fost publicată pe 23 octombrie de Hotnews. La vremea aia, o știre banală – Rareș Bogdan povestise într-o emisiune la Realitatea FM Cluj cine va fi următorul premier al României.

“Este un tehnocrat 100% ardelean, cunoaste foarte bine institutiile europene. Dacian Ciolos are cele mai mari sanse sa ajunga premier, pe o formula de guvern PNL-UNPR sau intr-un guvern de uniune nationala PNL-PSD-UNPR“, spunea Rareș atunci.

Era o părere a lui – sau așa părea atunci, evident – pe care probabil mai nimeni n-a băgat-o în seamă. Nu fusese tragedia de la Colectiv, nu fuseseră protestele, nimic nu prevestea ce avea să se întâmple cu guvernul Ponta în doar 10 zile. Dar dacă Rareș, care e doar jurnalist, știa, probabil că oamenii din cercurile înalte ale puterii știau și mai bine că următorul premier al României o să fie Dacian Cioloș. Repet, înainte să se întâmple tot ceea ce s-a întâmplat. Se știa că, după Victor Ponta, urmează Dacian Cioloș. Sigur, nimeni nu se aștepta să se întâmple atât de repede.

Ceea ce mie, personal, care nu sufăr de teorii ale conspirației spre deloc, îmi spune că toată poveste cu consutările, cu partidele, cu societatea, cu strada, cu Liviu Voinea propus premier, TOTUL a fost o mascaradă. În realitate, toată lumea știa cine va fi următorul premier când pleca Victor Ponta (dar a plecat mult mai repede decât se aștepta oricine, din cauza lucrurilor din ultimele 10 zile) – iată, chiar și Rareș, care e doar simplu jurnalist, nu în structurile de putere.

Deci mascaradă. Asta cred că a fost.

Și azi mă gândeam la cât de atent se fac cărțile întâi și cum se țin apoi show-uri în fața camerelor de filmat, în care politicienii mimează că au înțeles mesajul, că uite, fac un pas în spate, că uite, Președintele e atent la cerințele poporului și alte bălării – când, de fapt, știau foarte bine care e rezultatul meciului. Mă îndoiesc tare că Rareș, care e simplu jurnalist, știa, dar Alina Gorghiu, Liviu Dragnea sau Gabriel Oprea nu. Nu ?

Și-atunci mi-a venit această idee, pe care încă o consider utopică, ceea ce nu mă împiedică deloc să cred că ne-ar fi utilă tare, că noi singuri e limpede că nu ne descurcăm.

N-am putea angaja un CEO de țară ? Cu contract ferm pe X ani și cu obiective clare.

Uite, nene, asta e compania. Se numește România, are multiple domenii de activitate. Are niște milioane de angajați, niște milioane de foști angajați pe care îi susținem, că au muncit pentru noi, și niște milioane de viitori angajați, pe care trebuie să-i educăm ca să muncească eficient pentru noi.

Ai un Consiliu de Administrație – Parlamentul. Ai un Președinte al CA – Președintele. Ai o echipă de manageri – Guvernul. Și o sumedenie de regulamente interne pe care trebuie să le respecți (Cod Penal, Cod Civil etc). Sigur, dacă tu crezi că nu-s eficiente, poți propune CA-ului să le schimbe. Și e datoria ta de CEO să-i convingi.

Și niște obiective limpezi privind profitul și alte chestii.

Ai un salariu de 100 de milioane de euro pe an*, cu bonusuri dacă depășești obiectivele, dar cu penalizări masive dacă le ratezi. Și, fiind o companie mare de tot, riști să faci pușcărie dacă nu respecți regulamentele.

Și gata. Decât să faceți toate manțogăriile astea cu consultările false și alte prostii, care pe mine, personal, ca cetățean al țării, mă umilesc, fiindcă mi-arată că mă luați de prost – cum ne luați pe toți, evident, de ani de zile – nu mai bine luăm un om să se ocupe de treabă ?

* dacă vi se pare mult 100 de milioane de euro pe an, vă rog să citiți la Vlad cam care-i nivelul creșterii sumelor din dosarele de corupție în ultimii ani. Doar în ultimii ani, începând din 2011, “101 milioane de euro pe an până la începutul lui 2014 “. Asta doar din ce știm noi, că mai sunt și cele nedescoperite (sper) încă. Nu mai bine am da O PARTE din banii ăștia unui om care să rezolve, pe contract, lucrurile ? Am ieși pe profit, clar.

foto: business man, via shutterstock