De Dragobete la Muzeul Farmaciei

… puteți afla cum se prepară Elixirul Dragostei. După o rețetă veche de sute de ani.

În clădirea în care azi se află Muzeul Farmaciei din Cluj, acum câteva secole funcționa Farmacia Sf. Gheorghe. Care vindea, pe lângă Elixirul Dragostei, o mulțime de alte poțiuni magice.

Muzeul Farmaciei păstrează vie amintirea acelor vremuri. E în pericol să se închidă. Ar fi trist, e un loc unicat.

Mâine (adică 24.02.2012), dacă sunteți prin Cluj, nu ratați ocazia de a-l vizita. E chiar în Centru. Între orele 18.00 și 23.00, intrarea e 3 lei, veți afla cum se prepară Elixirul Dragostei (chiar există, nu-i o glumă) și îl veți putea testa, o să vă mirați să vedeți leacuri vechi cu ochi de rac sau praf de mumie. În plus, Trupa OM o să muzicizeze seara (e cuvânt inventat de mine, deci de-acum există)

Seara e sponsorizată de Artivinium, Cramele Recaș, Perpetuum și PR & More. Și sprijinită de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.

 

Două vești

Vestea tristă e că nu mi-am rezolvat probleme tehnice de care vă spuneam.

Vestea bună e că totuși s-ar putea să se rezolve mult mai repede decât mă așteptam, cu ajutorul celor de la HP. Care s-ar putea să schimbe cu totul situația.

Dar vă țin la curent, promit 🙂

Neputință

Se întâmplă uneori ca un prieten apropiat să-ți facă foarte mult rău fără să vrea și fără să aibă habar că ți-a făcut rău.

Cu un cuvânt despre care nu știe că te rănește. Cu un cântec despre care nu știe că-ți trezește amintiri dureroase. C-o poză despre care nu știe că te tulbură. C-o prostie, în general – doar că nu știe ce efect are asupra ta. E vina ta, în fond, de unde să știe ? Dacă nu i-ai spus niciodată ?

Dar se întâmplă. Și e nasol că te înfurii, și-ai vrea să înjuri și să spargi, dar nu te poți manifesta. Și-atunci devii mai acru, așa cum devii cu orice furie sau durere pe care, în loc s-o lași să iasă, o ții în tine. Omul ăla n-are nici o vină. E doar vina ta.

Una peste alta, e o întâmplare măruntă a vieții.

Doar că viața are modul ei ciudat, funny și complet umitor de a-ți fute câte un bocanc în gură când te aștepți mai puțin .

 

 

Ce mai fac leii mei ?

Vă povesteam acum ceva vreme că mă “joc” – deși varianta mai corectă ar fi că învăț, nu că mă joc – cu Dresorul de lei, instrumentul de planificare financiară de la OTP.

Primele 2 lecții au trecut cum au trecut. Cu lecția 3, însă, am atins o chestie foarte dificilă pentru mine – optimizarea cheltuielilor. Am învățat că cheltuielile se împart în fixe periodice (chirie, RCA, abonament internet etc), variabile periodice (cadouri, vacanțe, hobby-uri) și urgente (de exemplu când ți se arde laptopul pe neașteptate, cum tocmai am pățit eu). Nu știu de ce, eu niciodată înainte nu le văzusem așa. Clasificându-le astfel, e mult mai ușor să le optimizezi. Iar Dresorul ăsta de lei chiar te învață unde anume poți face niște reduceri, îți dă sfaturi de economisire, te ajută să-ți calculezi mai corect bugetul.

În a 4-a lecție am atins un subiect sensibil – creditele. Lecția asta mă învață niște lucruri pe care mi-aș fi dorit să le știu acum 5-6 ani: când e bine să iei și, mai ales, când e bine să NU iei un credit. Apoi te învață efectiv când și cum poți negocia cu o bancă, atunci când aplici pentru un credit, ca să obții niște condiții avantajoase. Eh, dacă le știam din vreme…

În cea de-a 5-a lecție a Dresorului de lei este vorba despre carduri, fie ele de debit sau de credit. Înveți cum să le utilizezi, când ai nevoie de un card de credit (și când mai mult te încurcă), care-s avantajele unui card de credit față de un credit de nevoi personale. Din nou, repet pentru subliniere, foarte bine mi-ar fi prins să știu lucrurile astea cu niște ani în urmă 🙂

Ah, și nu pot să nu mă laud – la cele 5 lecții de până acum am trecut cu 10. Ah, dacă aș fi și în realitate atât de priceput cu finanțele… 🙂

Mai am de parcurs încă 5 lecții, o să vă povestesc și despre ele.

Dacă vă pasionează vinurile…

… vă recomand călduros să vă abonați la revista tipărită Vinul.ro.

Pe lângă faptul că e, probabil, cea mai completă și mai interesantă publicație despre vinuri din România, abonamentul pe un an costă doar 100 de lei și include o sticlă de Red Artisan 2007 (vin premia cu aur la Bruxelles) și un exemplar din Ghidul Vinul.ro 2012. În plus, pentru cei care se abonează există șansa să câștige niște premii faine prin tragere la sorți.

Detalii despre abonamente găsiți aici.

(altfel, eu tot în pauză 🙁 )

 

Faci o declarație culinară ?

(notă – eu încă sunt în pauză, din motive pur tehnice, cum spuneam. Dar azi, mâine și luni, profitând de o tehnologie împrumutată, ca să zic așa, scriem un pic)

Blogal Initiative derulează luna asta (care-i cu multe declarații, că avem și Valentine’s Day, și Dragobete) ba chiar și un pic din luna viitoare, până pe 8 martie, campania “Faci o declarație culinară ?”

E foarte ușor să participi la această campanie: la provocarea Agricola Bacău, trebuie să scrii pe blog (căci da, e o campanie pentru bloggeri) o declarație culinară care poate fi o poezie, o rețetă de cină romantică, o rețetă pentru picnic… Pașii exacți care trebuie urmați pot fi găsiți aici, și puteți câștiga 200 de euro, sau un Kindle 4, sau toate cărțile lui Jamie Oliver.

Și ca să vă ajut un pic – dacă vreți să gătiți ceva senzațional cu pui, poate vă inspirați de-aici 🙂

Pauză

Din motive pur tehnice, blogu’ ăsta ia o pauză nelimitată – pe care o dorim, firește, cât mai scurtă.
Ăăă… la fel și eu în rețelele sociale. Din aceleași motive. Pur tehnice.

Acum se pune mira, ca la tv când pică emisia 🙂

(altfel eu sunt bine, sănătos, nu vă grijiți)

La Restaurant Miko

Săptămâna trecută, la Cluj s-a petrecut revelionul bloggerilor.

S-a nimerit să fie, de asemenea, cu ocazia lansării conceptului de all you can eat la restaurantul unguresc Miko. S-a lansat acolo la restaurant, nu așa, în lume 🙂

Pe foarte scurt, seara de all you can eat la Miko se întâmplă joia, de la ora 18.00 și costă 45 de lei. Sunt nenumărate feluri de mâncare, iar când unul se termină, e înlocuit cu altul (adică nu se face refill). Ceea ce, la un meniu care conține minim 10 produse ce nu pot fi găsite la vreun alt restaurant în Cluj, nu-i tocmai de colo. (poză by Ciulea)

De fapt, serile la Miko sunt diferite. Luni și marți au reduceri de 20% (nu doar seara, ci de la ora 12.00, de când se deschide restaurantul, până la ora 23.00, când se închide), miercurea pot găti clienții, sub îndrumarea unui bucătar, joia am stabilit deja – all you can eat, iar vineri e seară de cântări live.

Ca să arăt ce frumos mă știu exprima, fiți atenți aicișia construcție de mare angajament: pasiunea mea pentru gusturi fine și texturi senzaționale a fost pe deplin satisfăcută la Restaurant Miko! Mno, fain, nu ? 🙂

Și-un clip făcut de viitorul mare regizor Andrei “Șpilberg e amator pe lângă mine” Palatkas

O concluzie personală

în două acte:

1. Dacă tu, blogger, oriunde ai fi de la A la Z, te ofuști și reproșezi – public sau privat – organizatorului unui eveniment că pe tine nu te-a invitat, ești un bou (sau, după caz, o vacă) nesimțit (sau, după caz, nesimțită). Care se excită, fizic și psihic, când se uită în oglindă – pentru că singura laudă pe care o primești în viață vine de la tine însuți. Faptul că tu te crezi buricul pământului nu înseamnă că și ești. Nu e vina nimănui că ești atât de imbecil încât nu-ți conștientizezi propria valoare. Lumea paralelă în care trăiți voi e foarte mișto, dar nu e lumea reală, ok ?

2. Dacă tu, blogger, oriunde ai fi de la A la Z, te ofuști și reproșezi – public sau privat – unei companii/agenții că pe tine nu te-a implicat într-o campanie pe care a organizat-o, ești un bou (sau, după caz, o vacă) nesimțit (sau, după caz, nesimțită)

Din exact aceleași motive de mai sus.

PS: Te simți jignit de postarea asta ? Atunci ești un bou nesimțit. Sau, după caz, o vacă. Nesimțită.