Subiectul despre care vreau să scriu e delicat. Așa că o să încerc să mă feresc să dau verdicte (în special pentru că aș fi foarte subiectiv). Eu doar vă povestesc o fază, voi trageți concluziile.
Am văzut azi un documentar care m-a impresionat destul de tare. Se numește “Once brothers“. E povestea prieteniei foarte strânse dintre Vlade Divac și Dražen Petrović, doi dintre cei mai mari jucători de baschet pe care i-a dat continentul european.
O să vă povestesc un pic istoria, înainte să vă cer părerea. Vlade Divac (sârb) și Dražen Petrović (croat) au fost componenți ai uneia dintre cele mai valoroase echipe europene de baschet – Iugoslavia. Echipă care a câștigat medalia de argint la Olimpiada din Coreea, in 1988, apoi a devenit campioană europeană (în 1989 și 1991) și campioană mondială în 1990, în Argentina (când au bătut și Statele Unite, și Rusia). Echipa Iugoslaviei, în anii ’90, domina baschetul mondial.
Echipa asta avea la bază 5 oameni: 2 sârbi (Vlade Divac și Žarko Paspalj) și trei croați (Dražen Petrović, Toni KukoÄ și Dino RaÄ‘a). Erau ca o familie, dar prietenia foarte strânsă dintre Divac și Petrović a rămas aproape legendară.
Ca să vă faceți o idee despre cât erau de buni: Vlade Divac a fost primul jucător non-amercian la LA Lakers. El și Petrović au fost printre primii jucători europeni din NBA.
Ca să vă faceți o idee despe cât erau de prieteni: ajunși în NBA, Petrović era ținut pe bancă la Portland Trail Blazers (deși în Europa făcea 50-60 de puncte pe meci) motiv pentru care era foarte deprimat. Ei bine, Divac stătea cu el la telefon nopți întregi ca să-l încurajeze și … mno, să fie aproape de el, cum fac prietenii. Așa de buni prieteni erau.
Apoi, într-o oarecare zi, a început războiul între Serbia și Croația. Și Petrović, la fel ca și ceilalți 2 croați, au rupt relațiile cu Divac. De tot. Toni KukoÄ povestește în film că n-a mai vorbit cu Divac pentru că familia lui din Croația i-a zis că dacă rămâne prieten cu sârbul, ei nu-l mai vor. Și că dacă ar fi stat la povești, inevitabil ar fi ajuns la discuții despre familiile lor aflate în pericol (că doar era război) și a vrut să evite asta.
Și de-aici începe să-mi scape sensul lucrurilor. Ești prieten foarte bun cu un om. Dormiți în aceeași cameră în cantonamente. Vorbiți zilnic la telefon, ore întregi, că sunteți departe de casă și de familii și vă simțiti singuri. Apoi, niște politicieni decid că vor război. Nu l-ai pornit tu, croat, nu l-a pornit nici prietenul tău sârb. Și totuși, rupi relațiile cu el DOAR pentru că e sârb ? Nici el, nici familia lui nu și-au făcut vreun rău nici ție, nici familiei tale. Și totuși, rupi relațiile cu el DOAR pentru asta ? Că e sârb, tu ești croat și niște băieți au decis că vor război între țările voastre ?
Adică.. ipotetic vorbind, dacă începe războiul între Banat și Muntenia, eu ar trebui să nu mai fiu prieten cu Arhi DOAR pentru că el e acolo și eu aici ? Păi eu sunt prieten cu regățeanul din el sau cu el, ca om ?
Cum să rupi o prietenie adevărată, un lucru atât de rar, pe considerentul că celălalt s-a născut într-un loc pe care tu-l crezi greșit ?
poate că influența familiilor era mai puternică decât prietenia care i-a legat. poate că au fost șantajați de către rude (ambii sau doar unul dintre ei)… sunt o groază de amănunte pe care nu le cunoaștem. și oricum, cum definim ruperea unei prietenii? când cei doi rup toate legăturile, dar continuă (în sinea lor) să ducă dorul vremurilor și relației de odinioară? sau când apar schimbări în comportament și percepții, deși cei doi continuă – teoretic – să se mai întâlnească și să-și vorbească, în virtutea ineriției? prea multe întrebări…
Culmea e ca filmul prezinta o scena in care Divac merge in vizita la familia lui Petrovic.
Cand zic ca au rupt prietenia, ma refer la faptul ca si-au schimbat comportamentul. S-au mai intalnit, dar nu si-au mai vorbit. Pana Petrovic a murit.
tu nu esti sarb si nici croat, asa ca nu ii poti intelege. ei sunt… altfel. 🙂 partea proasta e ca, din cate imi amintesc, Petrovic a murit, asa ca nu mai poate recupera timpul pierdut, chiar daca ar vrea.
sunt mai sarb decat foarte multi sarbi. Si ii pot intelege foarte bine, in general. Ca stiu si cum simt, si cum gandesc. Da’ povestea asta iese din tipare. mai stiu cazuri de prieteni sarbo-croati care au ramas la fel de prieteni.
Da, a murit in 1993, din pacate.
Probabil vei reuși să înțelegi doar în momentul în care te vei afla în situația în care familia ta ar putea fi ucisă (de niște cretini dezlănțuiți și mulți) pentru simplul motiv că tu ești prieten cu Arhi.
Nu încerc să zic că eu înțeleg, dar cred că nu putem să le judecăm decizia până nu trăim ce-au trăit ei.
Plus că nu cred că ruptura a fost una ușoară nici pentru Petrovic.
Nu incerc sa-i judec – de aia am si inceput cu “e un subiect delicat”. Pur si simplu nu inteleg.
War, fear, changes people.. this is one example… nice article though
Pingback: Tweets that mention Cum se termina o prietenie adevarata ? -- Topsy.com
am înțeles (n-am urmărit documentarul, nu cunosc întreaga poveste) – aș zice că dacă o prietenie se poate rupe astfel înseamnă că n-a fost chiar o prietenie „adevărată†(sau foarte puternică, chiar dacă au fost foarte apropiați ca prieteni)
Fiind o prietenie foarte mediatizata iar ei fiind eroi locali unul sarb si altul croat eu cred ca ruptura dintre ei s-a produs mai mult datorita presiunii politice …adica oficial erau certati dar totusi ei erau prieteni…
+1 camil. un prieten adevarat nu e cel care iti aduce chiftele la inchisoare, ci e cel care se trezeste langa tine in celul si zice ce facem cuaie.
nu exista adevarata prietenie. doar relatii pe baza de dependinta … croatul il suna pe sarb pentru ca asa trebuia.. cand “asa trebuia” s-a transformat in a nu mai vorbi cu sarbul n-a mai vorbit. parerea mea. pentru ca eu nu cred in prietenii …
@ Emi
e trist ce spui tu acolo…
nu-i trist. e adevarat 🙂
apai faptul ca-i adevarat nu schimba deloc faptul ca-i foarte trist 🙂
n-am spus că nu e adevărat, din perspectiva ta cel puțin; alții poate au avut altfel de experiențe 🙂
+1 :))
Dude, asa cum pamantul se invarte in jurul soarelui….in jurul religiilor se invart toate belelele…..Relligion is the root of all evil in my opinion…si nu banul precum se mai afirma…
Pe Vlade l-am cunoscut personal acum vreo 10 ani pe cand juca la Sacramento Kings…cool dude…isi deschisese si un bar prin SAC….
Religia, face si desparte…..simplu….
eu am vazut documentarul si nu inteleg de ce n-ai mentionat faza cheie, adica cea cu steagul croatiei. un gest prostesc al lui vlade – fara nicio semnificatie pentru el, dar devenit prostesc din cauza contextului.
in plus, tony kukoc cred ca e cel care spune la un moment dat o chestie: in conditiile alea, daca erai pus sa alegi intre familie si prieteni, intotdeauna, dar absolut intotdeauna, alegeai familia.
iar kukoc n-a zis ca “familia lui din Croația i-a zis că dacă rămâne prieten cu sârbul, ei nu-l mai vor”. a povestit ca s-a intors o data acasa si ca unii din prietenii lui erau in primele linii ale “frontului”, erau printre cei mai radicali. si i-au zis ca daca va mentine legatura cu vlade va avea probleme cu ei.
dino a spus, spre finalul filmului, ca faza cu steagul croat fusese atat de “blow out of proportions” incat nu aveau cum sa convinga pe nimeni ca se inseala in privinta lui vlade.
oricum, nici nu cred ca vlade a facut foarte mari eforturi sa-si schimbe imaginea aia de erou in serbia si de inamicul no.1 in croatia. si nu-l condamn. pana la urma, familia lui era in serbia si nu era deloc safe pentru ei ca el sa faca campanii de imprietenire cu croatia.
n-am mentionat faza cheie pentru ca nu mi s-a parut deloc asa cheie (in acest context, zic, ca altfel da, a fost importanta). Ei au mai vorbit dupa faza cu steagul, o buna bucata de vreme. De cand a inceput razboiul n-au mai vorbit.
Dar ai dreptate, prietenii i-au zis lui Toni ca o sa aiba probleme daca ramane prieten cu Vlade Divac, nu familia (ca tocmai am revazut scena)
da, ei au vorbit dupa faza cu steagul inca ceva vreme, dar in timpul asta, in croatia, presa dadea tot mai multe semnificatii gestului.
de asemenea, mie mi se pare cheie sa nu uitam ca familiile celor doi erau in cele doua tari intre care conflictul crestea si ca relatia lor de prietenie era cunoscuta de toata lumea, deci inclusiv de cei care ar fi putut sa faca rau familiilor. dupa modul in a fost tratat momentul la intalnirea dintre vlade si mama lui drazen, eu cred ca a avut o semnificatie mai mare decat crezi. nu gestul in sine, ci efectul lui.
Eu sunt de parere ca nu era nevoie sa rupa legatura. Adica se putea pastra prietenia, avand in vedere ca familiile de-acasa n-aveau de unde sa stie daca ei in state vorbeau unu’ cu celalalt. Puteau aplica lejer amandoi un pact de genu’ “ba, cand vorbim cu familia, nu tre’ sa stie si ca noi am vorbit” si cred ca totul putea ramane perfect in regula si in continuare.
Daca-i in schimb o chestie de nationalism idiot la unu’ din cei doi, poti sa te pui in cap, ca nu mai ai ce-i face 🙁
E un subiect delicat, da, dar unde este toleranta, intelegerea si afectiunea? Prietenii ii alegi sau te aleg… Este un exemplu de nationalism cretin, promovat de altii pentru a ne manipula. Rezultatele se contabilizeaza in tragedii. Exemple sunt cu sutele in istorie. Motivele nationaliste, etnice, religioase sunt cele care, promovate fara masura de iniste imbecili, nasc monstrii. Exemple in istorie sunt cu sutele… Ce spuneti de famiilie mixte croato-sarbe, bosniaco-sarbe, sarbo-albaneze? Cum au trecut prin tragediile de neimaginat ale razboaielor din fosta iugoslavie. Razboaie aproape fratricide? Cretinoizii politicieni fie sarbi, croati, americani sau europeni, au dat semnalul crimelor, jafurilor, violurilor, torturilor si dezastrelor… potrivit intereselor unora sau ale altora! La ce bun? Au murit mii de oameni nevinovati in numele unor democratii, granite, reguli si legi impuse! La ce le-a folosit? Sa depuna coroane si flori la mormintele eroilor? Ai cu eroi? Ranile astea se vindeca peste sute de ani sau niciodata! N-au fost de vina pentru ce s-a intamplat nici Vlade Divac și nici Dražen Petrović. Nici familiile lor! Monstrii trebuie cautati in alta parte…PS Pentru intelegerea mai profunda a evenimentelor intamplate dupa anii 90, va sfatuiesc sa mergeti in vacanta in fostele tari Iugoslave si sa urmariti documentarul “The Death of Yugoslavia-BBC 1995”. Cele bune!
scuze de răspunsul târziu. am văzut și documentarul, am văzut cam toate documentarele (cel puțin de care am auzit eu) despre povestea Iugoslaviei. am fost în Croația, Muntenegru, Serbia, Slovenia. Am prieteni sârbi și prieteni sloveni. Sunt de-acord că e vina politicienilor, dar nu sutn de-acord că e așa ușor să rupi o prietenie. En fin, articolul e totuși vechi de 7 ani, am devenit mai senin cu vremea 🙂