Subiectul despre care vreau să scriu e delicat. Așa că o să încerc să mă feresc să dau verdicte (în special pentru că aș fi foarte subiectiv). Eu doar vă povestesc o fază, voi trageți concluziile.

Am văzut azi un documentar care m-a impresionat destul de tare. Se numește “Once brothers“. E povestea prieteniei foarte strânse dintre Vlade Divac și Dražen Petrović, doi dintre cei mai mari jucători de baschet pe care i-a dat continentul european.

O să vă povestesc un pic istoria, înainte să vă cer părerea. Vlade Divac (sârb) și Dražen Petrović (croat) au fost componenți ai uneia dintre cele mai valoroase echipe europene de baschet – Iugoslavia. Echipă care a câștigat medalia de argint la Olimpiada din Coreea, in 1988, apoi a devenit campioană europeană (în 1989 și 1991) și campioană mondială în 1990, în Argentina (când au bătut și Statele Unite, și Rusia). Echipa Iugoslaviei, în anii ’90, domina baschetul mondial.

Echipa asta avea la bază 5 oameni: 2 sârbi (Vlade Divac și Žarko Paspalj) și trei croați (Dražen Petrović, Toni Kukoč și Dino RaÄ‘a). Erau ca o familie, dar prietenia foarte strânsă dintre Divac și Petrović a rămas aproape legendară.

Ca să vă faceți o idee despre cât erau de buni: Vlade Divac a fost primul jucător non-amercian la LA Lakers. El și Petrović au fost printre primii jucători europeni din NBA.

Ca să vă faceți o idee despe cât erau de prieteni: ajunși în NBA, Petrović era ținut pe bancă la Portland Trail Blazers (deși în Europa făcea 50-60 de puncte pe meci) motiv pentru care era foarte deprimat. Ei bine, Divac stătea cu el la telefon nopți întregi ca să-l încurajeze și … mno, să fie aproape de el, cum fac prietenii. Așa de buni prieteni erau.

Apoi, într-o oarecare zi, a început războiul între Serbia și Croația. Și Petrović, la fel ca și ceilalți 2 croați, au rupt relațiile cu Divac. De tot. Toni Kukoč povestește în film că n-a mai vorbit cu Divac pentru că familia lui din Croația i-a zis că dacă rămâne prieten cu sârbul, ei nu-l mai vor. Și că dacă ar fi stat la povești, inevitabil ar fi ajuns la discuții despre familiile lor aflate în pericol (că doar era război) și a vrut să evite asta.

Și de-aici începe să-mi scape sensul lucrurilor. Ești prieten foarte bun cu un om. Dormiți în aceeași cameră în cantonamente. Vorbiți zilnic la telefon, ore întregi, că sunteți departe de casă și de familii și vă simțiti singuri. Apoi, niște politicieni decid că vor război. Nu l-ai pornit tu, croat, nu l-a pornit nici prietenul tău sârb. Și totuși, rupi relațiile cu el DOAR pentru că e sârb ? Nici el, nici familia lui nu și-au făcut vreun rău nici ție, nici familiei tale. Și totuși, rupi relațiile cu el DOAR pentru asta ? Că e sârb, tu ești croat și niște băieți au decis că vor război între țările voastre ?

Adică.. ipotetic vorbind, dacă începe războiul între Banat și Muntenia, eu ar trebui să nu mai fiu prieten cu Arhi DOAR pentru că el e acolo și eu aici ? Păi eu sunt prieten cu regățeanul din el sau cu el, ca om ?

Cum să rupi o prietenie adevărată, un lucru atât de rar, pe considerentul că celălalt s-a născut într-un loc pe care tu-l crezi greșit ?