Nu-s într-o stare foarte bună pentru scris frumos, așa că vă povestesc succint o poveste care, până una alta, mi-a făcut ziua de azi mai frumoasă. Sper să înțelegeți de ce n-o să dau nume.
La 1 august 2008 lansam Ebucătăria. Eram super entuziast, mai ales pentru că reușisem să leg niște colaborări înainte să dau drumul la site, pentru că niște oameni din Cluj au avut încredere în mine.
După lansare, motivat de colaborările… semnate, să zicem, anterior, m-am agitat să leg și altele. Așa că vizitam tot felul de patroni și manageri de hoteluri și restaurante din Cluj, încercând (și reușind, cu unii) să-i conving că Ebucătăria e o unealtă foarte faină de promovare (pe vremea aia, blogurile culinare pe bune erau destul de puține).
Și, din patron în patron și din manager în manager, reușesc să ajung să mă întâlnesc – prin intermedierea unui prieten comun – cu un patron de hotel de 4 stele, celebru de altfel în Cluj (patronul mai mult, hotelul poate că mai puțin)
Ne vedem la cafea, în oarece zi. Omul, foarte sigur pe el – era un om de afaceri de succes, de multe milioane, iar eu eram practic un nimeni – se întinde la povești, începe să-mi explice cum e cu angajații, cu bucătarii, cu una, cu alta – practic, ne-am simpatizat, altfel nu-mi povestea el așa multe detalii. Rămâne să-i trimit o ofertă de colaborare, că îi place ideea. Poate e bine de menționat că omul n-avea nici cea mai vagă idee despre site-uri, internet, bloguri, vizitatori și alte detalii de astea neinteresante.
Extrem de încântat că am convins un om care n-are treabă cu internetul să se promoveze și în acest fel, merg acasă, concep o ofertă care la vremea aia îmi părea senzațională (un pachet care costa 500 de euro și presupunea mai multe articole, banner și alte tot felul de prostii) și îi dau mail.
Și trece-o zi. Și trec două. Și trece-o lună. Și trece un an.
Între timp, mr. O a cumpărat Ebucătăria, s-a relansat, s-a schimbat total designul, conceptul, tot.
Pe de altă parte, patronul a vândut hotelul cu pricina.
Deunăzi, primesc un mail. De la un domn, manager la un restaurant de-al patronului respectiv. Care mi-a spus (în mail) că ok, e bună oferta mea, da’ în pachetul ăla de 500 de euro eu ce mai ofer ? Doar promovare ? Pentru că pe el (managerul) nu-l interesează așa tare promovarea, ci mai mult clienții. Pot eu să garantez că un procentaj din cititorii mei devin clienți la restaurantul lor ? Pentru că ei n-au nici o garanție că cine accesează site-ul va veni să mănânce la ei.
Corect, nu ?
Repet, că simt că nu mi-am exprimat suficient de clar uimirea: am trimis o ofertă în toamna lui 2008. În august 2011, am primit răspunsul – nu pot oferi mai mult decât în oferta aia din 2008 ?
Am zis să aștept 1 an înainte să le răspund, să nu par disperat. Nu ?
PS: i-am răspuns omului, i-am zis că oferta are 3 ani și că îmi cer scuze, dar nu-mi amintesc exact detaliile.
sunt curios daca mai raspunde acum :))
lol, si eu 🙂
iti va raspunde, nu se pune problema. doar ca trebuie sa mai ai putina rabdare… 1 an, doi
Superb! Nu stii sa recunosti o favoare atunci cand ti-e facuta! 🙂 Oricum, inseamna ca oferta i-a placut si-a pus-o bine, ca daca ma pui pe mine sa gasesc un mail de acum 3 ani, n-ai nici o sansa…
in mailul de raspuns i-am spus ca admir maxim ca i-a ajuns pe mana o oferta de-acum trei ani si n-a ignorat-o 🙂
Probabil dl. patron te-a tinut minte (ceea ce e de foarte bine), a pastrat oferta si acum a dat-o managerului, care nu s-a mai uitat la data.
Still funny :))
Pe de alta parte, in ritmul asta, cand o sa termini negocierea, nepotii tai vor fi mai bogati cu 500 de euro
dap. sau nepotii lor
Asta`i buna zau ….
sau poti sa faci un calcul simplu
cat a fost euro acum 3 ani, faci un calcul unde euro de acum inmultesti cu 3 si apoi trimiti aceea suma cu un procent de 3% reducere:) daca face un abonmanet pe urmatorii 3 ani si uite asa toata lumea se intelege:))))
Nu poti decat sa zambesti! Important e ca nu te-a uitat! Maine poimaine te cheama si la interview!
Andrei, nu este nicio gresala si niciun mister in toata povestea. Tu stii cat timp ii trebuie unui roman patron manager sa controleze ca la carte un ….dosar personal, o oferta, o chestie. Eu zic sa te bucuri ai trecut testul, esti eligibil, esti de-al nostru….
cred ca tipul e de remarcat pentru ca a rapsuns personal unei oferte pe care o putea arunca lejer la cos
ceea ce am si facut, cand i-am raspuns. ca admir faptul ca a raspuns unei oferte vechi de ani 🙂
Pingback: Puterea de a spune NU | Andrei Crivăț