O leapșă, nu în sensul ei clasic, venită de la Alex Mihăileanu, despre atârnătorii de la conferințele de presă, sau Ghițus Pișcotarus, cum le zice el.
Nu mai practic de mulți ani meseria de reporter. Dar îmi aduc aminte cu precizie că pe vremea când băteam conferințele de presă din București (pe eveniment, inițial, apoi pe cultură și o scurtă perioadă pe economic) erau 2-3 personaje clasice (unul dintre ei cred, aproape cu convingere, că era Emerald Bâscovicescu, personaj descris de Iulian Comanescu; dacă nu era același, sigur i s-ar fi potrivit de minune denumirea) care nu lipseau de la absolut nici o conferință, indiferent pe ce temă era. Pe vremea aia, cadourile pentru ziariști se lăsau pe scaun și nu erau îmbulzeli – mărturisesc că n-am văzut niciodata ceva asemănător cu ce a filmat Alex.
Ei, atârnătorii de pe vremea mea nu erau așa profesioniști ca cei de azi, așa că tot ce reușeau era să-și umple buzunarele cu sanvișuri sau fursecuri sau ce era pe-acolo. Ziariștii se uitau la ei, se amuzau, PR-ii se uitau la ei și se amuzau… La un moment dat, am aflat că Bâscovicescu meu nu lucra la nici un ziar (avea legitimație de Ministerul Culturii, de aia zic că s-ar putea să fie același cu al lui Iulian; și era genial să vezi cum intra, de exemplu, la o conferință de presă făcută de Arctic și spunea nonșalant că lucrează la ziarul Ministerului).
Cred că specimenele astea de paria, de genul Bâscovicescu sau Ghițus Pișcotarus, ar trebui excluse, cumva, de la evenimente. Ar trebui ca ziariștii să-i demaște public, să colaboreze cu PR-ii… E păcat să lase imaginea negativă să se întindă asupra lor, doar pentru că niște fomiști profită de faptul că absolut oricine poate să se dea ziarist. Mă gândesc că PR-ii de la astfel de evenimente merg seara în oraș și le povestesc prietenilor cum sunt ziariștii. Și e păcat ca 40-50 de oameni de la o conferință de presă să fie catalogați drept Ghițus Pișcotarus din cauza a 2-3 care chiar sunt.
______________________
Blogvertising: Televizor LCD
sa vezi cum e la “conferintele de presa” anuale de la Administratia Portului constanta, sindicatul navigatorilor, Ecluza agigea si altele de genu. acolo ai sa vezi “corespondenti” de ziare care nici nu stiai ca exista. ei vin la confrinta, asculta motzaind bilantul anual al companiei in cauza dupa care maninca bine o ora si pleaca cu cite trei sacose pline.
trist e ca ineinte erau numai mosi si babe (adik ziaristi din garda veche), dar acum cei mai tineri, care lucreaza pe la tot felu de fitzuici locale le-au preluat obiceiurile.
si cred ca asa e peste tot in tara…
Si acum sunt ziaristi care fac la fel. Daca la o conferinta oricat de mica nu asteapta cineva la iesire cu un pachet incep sa intrebe in dreapta si stanga daca nu se da nimic. Peste tot unde este mancare ei sunt primii care se pun pe mancat. Stie toata lumea cine sunt, vin la absolut toate conferintele. Ahhh….sa nu credeti ca sunt multi, sunt doar doua specimene care au trecut de prima tinerete.
Bre io am ramas cu traume amu vreo 3 ani cand am fost participant la Expo Transilvania. Seara era ceva shiet de dineu la camera de comert si costa p’atunci vreo 4-500 mii. Noah am platit ca sa ne facem relatii si am mers. In ziua aia nu mancasem absolut nica, da am zis ca daca tat am platit sigur ceva ceva gasim de mancat. Cand a aparut mancarea (era bufet suedez) turma de termite de presa a facut inconjurul meselor si te blocau ca la fotbal pana nu mai ramanea nimic.
Finule, cred ca faceai referire la Grig Grigore Grigorescu:)
ala o fi, nush cum il chema, n-am aflat niciodata; dar ii tin minte perfect chipul serios, matur, cu barbison, mereu la costum (mereu acelasi). cred ca si camasa era mereu aceeasi, da’ n-as baga mana in foc.
Dar de ce să ne oprim aici, hai să excludem ÅŸi ziariÅŸti de la evenimente, ÅŸi restul oamenilor, ÅŸi ei sunt în plus. Hai să excludem pe toată lumea.
Acei care cred că au ajuns intelectuali ÅŸi elitiÅŸti, mai au nevoie de o lecÅ£ie… Această lecÅ£ie este aici:
http://www.youtube.com/watch?v=FphuBPNYcWo