Un foarte scurt fragment al unei zile dubioase.
Eram azi la farmacie. Cer o folie de MIG 400 (e un fel de nurofen, dar se cheamă altfel. dar tot pe bază de ibuprofen e). Unde “eu” e acest Crivăț, iar “ea” e o doamnă farmacistă foarte drăguță, de altfel.
eu: îmi dați o folie de MIG 400 ?
ea: pentru ce-l folosiți ?
eu: pun câte jumătate de pastilă dimineața în cafea, îi dă un gust aparte…
ea: nu vă cred!
eu: pe cuvânt vă zic! ia să încercați mâine dimineață și trec din nou mâine pe la prânz să-mi spuneți cum a fost!
ea: da’ eu nu beau cafea! numai ceai…
I-am mai zis că-i mai bun cu ceai, că aroma ceaiului potentează gustul de MIG și că e mai bun decât zaharina. Dar nu mă mai asculta, am plecat.
Si ai plecat fara MIG? Hmmm …
Probabil nu stia de gluma da’ nici tu n-ai ajutat-o prea mult.
Apropos, inclin sa cred ca-si facea datoria, aceea de consiliere a pacientului.
Sunt rare aceste exemplare care isi mai fac meseria cat de cat.
ba nu, am plecat cu MIG_ul. si am apreciat doamna ca m-a consiliat, sa stii!
Ma bucur. (Amu’ sa n-o dai p-aia cu Cluju’ buricu’ pamantului ca nu tine)
Se vede ca Speranta & co. fac treaba buna (n.a. Speranta Iacob) pe plan local da’ mai e tare mult pana departe.