V-am mai spus, cu ceva vreme în urmă, că-n ultima perioadă viața mea s-a schimbat mult, în mod trist. Toate lucrurile care mi s-au întâmplat în ultimele luni au culminat cu o dezamăgire apăsătoare pe care n-o aveam deloc în plan. În mod normal, aș fi trecut foarte ok, probabil, peste ea, dacă n-ar fi fost doar o ultimă picătură în umplerea paharului.
Chiar am vrut să plec. Mi-am făcut bagajele chiar după ce am scris postul anterior, la ora 2 noaptea vorbeam cu Mile (care e în Muntenegru) la telefon, întrebându-l cum ajung acolo cât mai repede și ce pot face începând de-a doua zi ca să câștig bani și altele asemănătoare.
N-a fost o “mișcare de marketing”, cum mă bănuia cineva pe twitter. N-aș face așa ceva, eu mă consider un om onest. A fost un moment de colaps, să zicem.
Apoi m-am gândit și mi-am dat seama că nu mai am vârsta potrivită pentru astfel de schimbări bruște. M-am gândit că poate dacă plec, las baltă niște oameni care n-au nici o vină. Mama și tata, de exemplu. M-am gândit că poate doar am nevoie de-o vacanță. O vacanță de job, o vacanță de blog/twitter/online, o vacanță de cele și cei din jurul meu.
Ceea ce o să încerc să și fac. Dacă reușesc să-mi relaxez creierii, o să o iau de la capăt, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dacă nu, mai vedem noi.
Deocamdată iau o pauză. Asta nu înseamnă că nu mai scriu pe blog sau că nu mai socializez cu nimeni. Doar c-o s-o fac mai rar, am nevoie de niște timp cu mine.
Vă rog să mă iertați dacă vi se pare că am procedat greșit. Dar pe blogul ăsta mi-am trăit cam toate trăirile în ultimii 3 ani, și bune și rele; a venit de la sine să scriu ce simțeam într-un moment tensionat.
Și vă mulțumesc mult pentru urări și pentru sprijin, celor care ați comentat și celor care m-ați sunat.
Andrei, hai maine sa mancam niste tagliatele cu al pesto la Giussepino, poate iti mai trece supararea!? La 14.00 e bine??? Da un semn! ….fiecare are parte in viata de suparari mai mici sau mai mari, de dezamagiri mai crunte sau mai acide, pana la urma totul trece si ramanem noi cu cu noi insine. Orice ti s-ar fi intamplat si orice ti se intampla nu cred ca merita astfel de decizii, …desi la Amsterdam, unde mergem cam odata la 5-6 saptamani cu Florinica mea, am cam ramane si noi! Dar la fel as fi ramas si in Ibiza la Diarrio de Ibiza, si in Nisa, si in Sacramento sau San Francisco, si in Hawaii si chiar in Antalya la Belek unde am primit o oferta de slujba excelenta la Tat Golf Club eu cu Tavi si la Calista Luxury Resort, Florinica. Ei si? Ne-a trecut prin cap, am cugetat, ne-am gandit, ne-am rasucit si …am ajuns din nou sa ne batem capul cu idiotii din Guvern, cu papagalii din CL, cu gastile de arhitecti pusi doar pe japca si cu tot ce ne inconjoara in fiecare zi existenta intr-o Romanie si un Cluj tot mai gri! Sunt parinti, bunici, prieteni, colegi si o multime de cunostinte la care sincer, nu vreau sa renunt chiar daca traim, muncim, mai si gandim si in cele din urma mai si imbatranim si o sa si murim, sperand ca ne va fi mai bine aici, acasa! Astept semn de la tine si iti recomand dupa al pesto si niste spaghetti coze-vongole, chiar daca nu suntem in luni cu R si spun francezii ca nu ar trebui sa mancam scoici! Fi tare maestre! (Ti-am adus de la Viena ce ti-am promis.)
sa fie intr-un ceas bun! shi sa-tzi dea Dumnezeu gandul cel bun!orice sfarshit e un nou inceput cum bine shtii!shi se mai zice ca orice problema pe care o ai in viatza , e un poshtash care-tzi aduce vesye ca undeva gresheshti shi trebuie sa schimbi ceva in viatza ta!schimbare placuta shi ushoara , ashadar!
🙂
Eh… era o mica gluma chestia cu marketingul 🙂 eu ma bucur ca nu ai plecat ,tocmai ma abonasem si eu de ceva timp la feed-ul tau .
Cateodata reactionam din impulsivitate si vrem sa facem lucrurile scurt/2 ,dar dupa cateva ore de meditatie si cu sfaturile amicilor decizia se modifica,de obicei in bine!
La munte ,aer curat,peisaje superbe,relaxare,departe de civilizatie, 2 saptamani …. doar o idee pentru tine si creierii tai!
Ia o vacanta si te asteptam in frumosul Cluj cu forte proaspete. Take care! 🙂
Take your time si ma bucur sa aud ca ramai prin Cluj! Oricum…de regula dupa ploaie iese soarele 🙂
Andrei, îţi ţin pumnii. Reinventează-te – i-am spus şi lui Mile, îţi trebuie curaj, dar merită.
Succes om bun. Am trecut și eu printr-o serie neagră în ultimii doi ani, și pot să-ți spun, ca om ajuns pe malul celălalt, că viața poate să te surprindă în mod plăcut atunci când te aștepți mai puțin.
Strânge din dinți și mergi înainte – ca sârbii pe care îi admiri atât de mult.
Toti avem nevoie de cate o reincarcare, din cand in cand. Dar, ma gandesc – ceea ce se intampla rar – ca o persoana care scrie de atat vreme, nu se lasa cu una, cu doua. Curaj!
Să zic “No bine, mă, aşe-i uşor!”? Nu zic, zic numa’ că îi bine că ţi-ai băgat minţile-n cap şi te aşteptăm cu drag năpoie, printre pixeli. >:D<
Va multumesc mult pentru vorbele si gandurile bune. O sa-mi revin, promit.
Nu ai nevoie sa te justifici fata de minemi; este blogul tau, este viata ta asa ca urmeaza ceea ce iti spune inima si mintea. Atunci cand ai niste oameni langa tine care sa te sustina si sa iti spuna o vorba buna e cu atat ma bine. Ia o vacanta, aduna prietenii, relaxeaza-te!
On om dezinteresat.
Dar ce colaps simultan şi concomitent avem noi doi.
Tocmai mă pregăteam să-ţi scriu să mă iei şi pe mine în Serbia, când a apărut Explicaţia. 🙂
În ultima vreme mă tot gândesc că timpul merge înainte indiferent că avem sau nu probleme, că le rezolvăm repede sau nu. Prin urmare, cel mai bun lucru care e în puterea noastră e să avem grijă, pe măsură ce timpul trece, să ne ferim de ulcer şi să ne păstrăm teferi la cap şi la suflet.
Nu ştiu ce-ai păţit, nu ştii ce-am păţit, dar ştiu sigur că avem puterea să trecem peste orice.
Io am o banuiala ce s-a intamplat si-mi pare rau. Dar sa stii ca intotdeauna te intorci “de acolo”, nimeni nu ramane cu starea si gustul ala amar. Is multi oameni care is alaturi de tine, chiar de te-ai duce la capatul pamantului.
Andrei eu inca te astept oricand vrei tu sa vii in Muntenegru. Ti-am zis nu imi las prietenii sa plece pe campii ci ii chem la mare;) Nimic nu te poate face sa uiti mai usor de suparari si probleme ca un sejur aici intre sarbii de la muntii negrii. Asa cum ti-a zis si Vlad poate e vremea sa te reinventezi…eu am facut-o si imi e super bine in noua viata. Asadar strange niste banuti pune cateva bagaje in jeep si ne vedem la intrare in Budva;)