am așa, un fel de dispoziție să scriu posturi cu “despre”. despre comentatori, despre acțiuni auto-motivaționale, despre trafic… chiar și unul despre Muntenegru 🙂

Dat fiind că e noapte și e târziu, mă limitez la comentatori. Un citat din Sebi, cu care sunt perfect de-acord (a se citi și disclaimer-ul)

Comentariile pe acest blog (și pe altele (…) ) sunt un privilegiu și nu un drept. Acesta este blogul meu și eu decid cui îi las comentariile și cui nu. Dacă tu mă înjuri la tine pe blog, eu de ce te-aș lăsa să comentezi la mine? Dacă tu intri la mine pe blog și mă înjuri, de ce ar trebui să-ți las eu comentariul? Ce datorie am față de tine de trebuie să te las să-ți bagi ce vrei tu în ce nu vreau eu? De ce te miri că-ți șterg comentariul atunci când mă jignești?