– Foarte frig afară, zic când mă sui în taxi.
Îi spun unde să mergem, pornește, eu îmi scot telefonul să mă dau pe net.
– Da, zice. Nu știu ce s-a întâmplat cu iernile astea. Acum sunt lungi și murdare.
Mi-e clar că omul e puțin nevorbit.
– Acuma, zic, ca să fim sinceri, acum 20 de ani iernile erau mult mai grele și se terminau prin martie. Nu mi se pare așa dramatic că-i frig în februarie.
– Da, domnu’. Da’ erau frumoase. Nu murdare ca acum. Zăpada era zăpadă, nu noroi.
Are și el dreptatea lui. Mă uit pe fereastră și sunt de-acord – nici zăpada nu mai e ce-a fost. O vreme mergem în tăcere, eu îmi butonez telefonul, el se gândește intens, îl simt măcinat. Să tot aibă un 45 – 50 de ani. Nu, n-a fost vreodată un bărbat frumos. Da’ cred c-a fost un om hotărât, în viața lui. Probabil creștin devotat. Un taximetrist creștin.
– Și nu vedeți ? Și vara… e prea cald vara. Parcă te omoară. Când eram mai tânăr nu era așa cald. Acum toate s-au schimbat.
– Mda, e cald, da’ totuși…
– Și nevastă-mea asta, mă întrerupe.
Simt că are nevoie să se descarce, îl las în pace.
– Și nevastă-mea asta… parcă-i proastă, domnule. De ani de zile mă rog de ea să punem un aer condiționat. Ea nu și nu, că-i alergică. Păi și eu ce să-i fac ? Ziceți și dvs., ce vină am eu că-i alergică ?
– Păi, încerc să-i răspund, dacă doamna e alergică, nu știu ce să vă zic… poate ar fi bine să țineți cont de asta.
Iar tăcere. Suntem pe la jumătatea drumului. Are dreptate, iernile nu mai sunt frumoase.
– Da’ știți ce-i fac ? zice iar. O trimit la vară în vacanță cu fiu-meu. Și cât îi plecată montez aerul condiționat. Ce-o să facă, domnule ? întreabă revoltat, întorcându-se către mine. Ce POATE să mai facă ?
Cumva, cred că așteaptă un impuls de la mine. Un “da, dom’le, ce să mai facă ?”. Nu pot să-i zic asta. Dar nici nu vreau să-l supăr, pare așa de amărât, cu aerul lui condiționat…
– Mă tem c-o să mâncați numai sandvișuri o vreme, dacă faceți asta.
– Pe dracu, zice. Noi taximetriștii, știm unde să mâncăm cu unșpe lei, masă completă. Nu stau eu în mâncarea ei….
Iar se lasă tăcerea. Nu mai avem mult, mă gândesc că s-a eliberat și mă lasă în pace.
– Și noi, taximetriștii… noi știm și unde să mergem la femei, domnule, dacă e până acolo.
– Păi … cred, zic. Că doar…
– Dar eu nu mai fac prostii. Făceam când eram mai tânăr și taximetria mergea mai bine. Acum nu mai fac. Păi de unde, domnule ? Că toate vrea bani sau cadouri. Acum nu mai fac, dar când mergea taximetria … am și acum colegi care mai merg cu vagaboante, da’ nu pricep cum… păi și când mai muncesc ca să facă bani ? Eu nu înțeleg. Eu nu mai fac prostii de astea. Mai făceam, când eram tânăr, dar acum gata…
Mă pufnește râsul.
– Da, domnule, zice. Da’ adevărul e că femeile acum sunt mult mai deștepte.
– Păi… cred că mereu au fost deștepte, zic eu, un feminist convins, de altfel.
– Ba nu, răspunde aspru, ca și cum l-aș fi contrazis în vreun fel. Uite, nevastă-mea. E deșteaptă. Mă rog, așa, pe partea ei… da’ e deșteaptă, domnule.
Mbine, îmi zic, mai devreme ziceai că-i proastă, acum că-i deșteaptă pe partea ei.
– Da, zice, nevastă-mea e foarte deșteaptă. Adică uneori are așa… o gândire sănătoasă.
Mi-i clar că în capul lui se petrece ceva film din care io nu prind decât frânturi. Am ajuns acasă, îi plătesc, mă dau jos. Înainte să închid ușa, îmi zice răspicat
– La vară precis îmi pun aer condiționat, nu mă iau eu după proasta aia. Păi ce, să mor de cald ? Că astă vară mi-a fost și rău…
Cred c-a și continuat, dar plecasem deja. În fond, am și eu propriile mele filme.
Am şi eu câteva poveşti de taximetrişti. Hai să publicăm o carte împreună, ce zici? :))
Hai. Da’ mai bine o carte de bucate 🙂
Scriem şi o carte de bucate, dar trebuie să mă instruieşti înainte, măcar un an. 🙂
Om gospodar gagiul! Iarna se gindeste la aer conditionat.
Acu’ dooj’ de ani si io eram taximetrist in Timisoara. La Eco Taxi…. si iernile erau la fel de murdare ca acum, si verile la fel de fierbinti. Diferenta e ca pe atunci nici dracu’ n-avea aer conditionat. A, si erau si atunci “specimene” de genul celui de care ne povestesti!
Pingback: Tweets that mention Confesiunile unui taximetrist Andrei Crivat -- Topsy.com
e desteapta, ;proasta dracului! 😀
o carte de bucate cu meniuri complete de 11 lei.
toate femeili din lume e destepte. pe partea lor, desigur
Uite d-asta iubesc metroul.
@Alexandra tot mai buna este o bicicleta! mai ales vara pe caldurile alea cu transportul in comun iti vine rau la cati nu stiu sa deschida un robinet!
da domne, da’ totusi parca era mai bine acu’ dooj’ de ani :)) de cate ori nu am auzit fraza asta la taximetristii mai in varsta .. numai pentru iarna asta nu am dejte la membre 😉 dar pe asta cu aer conditionat nu am auzit-o niciodata.. am mai auzit odata o intrebare si o discutie despre masina de spalat .. asta primavara. Omului i se stricase masina de spalat si cica vroia sa isi ia una noua ca aia era veche si bla bla bla si tot drumul vro’ treij’ de minute m-a tot batut la cap ca ce modele.. ii tot ziceam nu stiu nu stiu ca sa nu ma implic in treburile lui, el tot vorbea acolo teoretic cu mine.. practic cu el .. vorba ta! ca doar am si eu filmele mele 🙂
Ăsta e primul articol pe care il citesc, de pe blog. Îmi place cum scrieţi, domunle Crivăţ.
P.S; Pe mine mă cheamă Lapoviţă. Pe bune. Presupun că şi dumneavoastră aţi îndurat aceleaşi glume.