Cât costă un domeniu ?

De curând s-a lansat un site – bursadedomenii.ro – unde se vând – nu-i așa ? – domenii.

După ce-am intrat pe el și-am văzut tot felul de aberații la niște prețuri uriașe – postulpastelui.ro costă 1.000 de euro ? FOR REAL ? – mi-am amintit că, de câțiva ani, am niște domenii care stau degeaba rău de tot.

transilvanianews.ro și prnet.ro. Parte a unor mărețe planuri de cucerire a internetului românesc, care existau în capul meu prin 2007, au rămas în paragină și uitare.

Și mi-am zis – păi nu mai bine le-aș vinde ? Decât să le țin blocate aiurea, nu mai bine cineva poate o face ceva cu ele ?

Ei, și-acum vine dilema. Ok, le vând, dacă le-o vrea cineva. Dar cât să cer pe ele ? Încă nu mi-am pierdut mințile, ca cel de mai sus, să cer mii de euro pe niște chestii care, practic, s-ar putea să nu folosească nimănui.

Deci vă întreb – cât costă un domeniu ?

Întrebare tâmpită

așa, de prima zi după apocalipsă

Dacă folosim frecvent maică-mea, soră-mea, nevastă-mea, bunică-mea, colegă-mea n-am putea, oare, extinde pronunția și în alte domenii, astfel încât să spunem mașină-mea, amantă-mea, bicicletă-mea, semnătură-mea, cămașă-mea ?

Sau – de ce nu ? – să forțăm la beră-mea și vodcă-mea ?

O vom salva pe Alia – 2

De azi, dacă vreți s-o ajutați pe Alia (povestea ei e aici) o puteți face și prin PayPal. Și de săptămâna viitoare, sperăm, or să fie disponibile și numere de telefon la care se poate suna pentru donații.

Cum scapi de frica de avion ?

După cum ziceam, săptămâna viitoare merg la Amsterdam, invitat de Marta Ușurelu și Revista Biz, la un workshop care se cheamă High Impact Friends

Mno, io știu că sună bine ideea de a merge la Amsterdam invitat de alții, de a sta la un super hotel, alături de oameni foarte mișto cu care să petreci două zile pline, de a vedea Red Light District, de a bea cafeaua în Skyy Bar și multe alte minuni.

Dar eu am o problemă majoră. Cel mai frică, în această viață, mi-e de avion. Nu, n-am rău de avion (am rău de înălțime, e drept). Îmi place de mor momentul decolării, sunt de-a dreptul extaziat în momentul aterizării (cum să nu fiu când ajung din nou pe pământ ?), nici măcar virajele nu mă deranjează foarte rău. Nu, eu am o problemă cu zborul în sine. Ideea că sunt la niște mii de metri în aer și tot ce mă ține acolo e o cutie de aluminiu mă îngrozește. Și când mă îngrozește așa tare, fac atac de panică, inima începe să-mi bată foarte tare și atunci (da, știu, sunt o ciudățenie) mă sperii și mai tare – dacă îmi bate inima prea tare ? Și uite așa, panica mea se dezvoltă din propria sa materie. Și bine nu mi-e.

Cum scap de frica de avion ?

Mi s-au recomandat mai multe metode. De exempu, Doru (nici el nu e foarte ok în avioane) mi-a recomandat să beau ceva foarte tare înainte. Alții mi-au recomandat să încerc pastile ușoare de relaxare (gen Extraveral, sau ceva, nu mă pricep). Farmacista la care am mers să-i cer sfatul mi-a zis tot așa, de niște pastile antistres. Cei mai aventurieri dintre toți mi-au zis să combin pastilele cu alcool – ceea ce chiar nu cred c-aș face, dacă mă gândesc bine, că nu sună foarte sănătos.

Așa că vă întreb pe voi, cei care ați trecut deja, poate, prin angoasele astea – cum scap de senzația aia cretină că-ți crapă inima pe care o ai la turbulențe și la goluri de aer ? Că mai am doar câteva zile să mă antrenez 🙂

O vom salva pe Alia

Alia este fetița unor prieteni. Abia a împlinit 3 ani. Cu puțin înainte de a împlini 3 ani, a aflat că are cancer. Neuroblastom. A fost deja operată, urmează să treacă prin chimioterapie, radioterapie etc. Abia a împlinit 3 ani.

S-a făcut tot ce se putea face în România. Ca să trăiască, Alia are nevoie foarte repede de foarte mulți bani, ca să poate pleca la o clinică unde necazul ei poate fi tratat. Povestea ei, actele doveditoare, toate cele le găsiți aici.

Dar până le studiați pe toate, haideți să nu pierdem timpul – că Alia n-are mult timp la dispoziție. Deocamdată, o putem ajuta donând niște bani în conturile create special pentru ea. În câteva zile, sper să existe și niște numere la care se poate suna sau la care se pot da sms-uri cu donații, așa cum de mâine, probabil, o să fie și un cont de PayPal pe site-ul Aliei.

Iar eu am să vă rog insistent până la epuizare – haideți s-o ajutăm pe Alia să trăiască. Uitați-vă bine la ea și haideți s-o ajutăm să se facă mare.

Împreună, am mai reușit asta. Împreună, o să reușim și acum. Doar vă rog să vă implicați, nu doar să dați RT-uri și like-uri și să dați din cap.

Conturile în care puteți dona sunt

Titular cont [tatăl Aliei]:
POP STEFAN ALIN
CNP: 1760109120660

Banca Transilvania:

RO 89 BTRL 0130 1201 9715 15XX-LEI
RO 97 BTRL 0670 4201 9715 15XX -EUR
RO 34 BTRL 0670 2201 9715 15XX -USD
SWIFT BTRLRO 2

BANCA BCR

RO15 RNCB 0632 1124 9832 0002 -LEI
RO85 RNCB 0632 1124 9832 0003 -EUR
COD SWIFT RNCB ROBU


Și tot pe drumuri, tot pe drumuri

Săptămânile care urmează mi-s tare pline. Bine, nu vreau nimic, doar mă laud 🙂
Plus că încerc să mă scuz, un pic, pentru absențe. Dar toate sunt motivate 🙂

Așadar – săptămâna viitoare merg la Amsterdam. La un workshop organizat de Revista Biz. Evenimentul se numește High Impact Friends și voi merge alături de Visurât, Cristian Manafu, Victor Kapra, Chinezu, Alexandru Negrea, Groparu, Cristian Șutu, Dragoș Stanca și Vlad Petreanu.

Nici nu mă întorc bine de-acolo, că și plec la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Unde abia aștept să ajung, în primul rând că n-am mai mers la teatru de când eram tânăr și în al doilea rând că poate apuc să văd Faust al lui Silviu Purcărete.

Și după aia plec… a, nu, asta încă nu v-o zic 🙂

O discuție de seară

Îmi intră în cameră un țânțar uriaș. Primul de anul ăsta – și cel mai mare pe care l-am văzut în ultimul an, practic.

Discutăm pe skype

Eu: mi-a intrat un țânțar uriaș în cameră
(mai trece vreme, mai vorbim una alta)
Eu (fără să-mi dau seama că m-aude pe skype): ‘tu-ți țânțaru mă-tii!
(așa mai vorbesc eu uneori, ca un birjar)
Ea: ce faci, vorbești cu țânțarul ?
Eu: da, cu țânțarul, mă disperă
Ea: și dacă vorbești cu el creezi o legătură și te ascultă ?!
Eu: nu chiar, da’ încerc să mă impun
Ea: Impune-te, să știe cine e stăpânu’, cine e jupânu’ 🙂
Eu: da da
Eu: dacă la noi în familie ești tu, măcar în relația cu țânțaru’ să fiu eu
Ea: măcar în relația cu țâțaru’ să te impui și tu 🙂

Eu, în sinea mea: am tăcuuuuuut… și mi-am făcut un sanviș

Curs de publicitate online

Pe 20 și 21 mai, Doru Panaitescu va susține la Timișoara o ediție a cursului său de publicitate online.

Eu am fost la cursul său, la o ediție de la Cluj. Dacă aveți oarece legătură cu domeniul ăsta – al publicității online, adică – vă recomand foarte, foarte călduros să nu-l ratați. O să ieșiți de la curs cu idei complet noi referitoare la piața de publicitate din România, la planificare media online, la marketing viral și la alte lucruri conexe publicității online. Complet noi, vă zic – are Doru talentul de a arăta oamenilor o grămadă de lucruri la care nu s-au gândit înainte (da, asta e o semi-bidinea, da’ e pe bune* )

Mai multe detalii găsiți la Doru pe blog sau pe blogul dedicat

*) pour les connaisseurs 🙂

Da, vreau iPad 2

Eu de felu’ meu îs oarecum conservator – și oarecum împotriva politicilor Apple.

După cum îi spuneam lui Răzvan acum o vreme, a alege între Android și iOs e ca și cum ai alege între democrație și dictatură. Și eu cam prefer democrația, cel puțin în materie de device-uri și gadget-uri.

Apoi, stând la povești cu Arhi, m-a convins că smartphone-ul (în speță, HTC Desire S, că de această unealtă mă folosesc acum) nu îmi mai satisface nevoile. Combinația perfectă mi-ar fi un Nokia (de exemplu, un Nokia E72 ar fi perfect) – pentru că poate fi folosit ca un telefon normal, la care să vorbești liniștit și să nu te mai stresezi că ți se termină bateria în 8 ore – și o tabletă.

După ce m-am plimbat prin specificațiile mai multor tablete, mi s-a lipit de suflet iPad 2 3G.

Mă întristează că iPad 2 are iOs și nu android (hehe), dar trec lejer peste tristețea asta când văz că ține bateria 10 ore, că are cameră video HD, că are gyroscop (iPad 1 n-are, cum n-are nici cameră), că are cam tot ce mi-e mie necesar în activitatea de zi cu zi.

Costă mult, nu zic – aproape 3.300 de lei (găsisem unul mai ieftin, la 2.200 de lei, un iPad 2 alb doar că n-are 3G și eu mă plimb destul de mult) dar o să strâng bani și-o să fac eforturi conjugate ca să mi-l iau. Pentru că e o unealtă bună și mi-e necesară.

Ioi, iar am fost șpicăr

Cu mâna pe inimă zic că PRBeta a fost unul dintre cele mai mișto evenimente de online la care am participat de când fac umbră internetului.

Oameni faini și relaxați, public interesat, prezentări foarte faine. [aici urmau câteva fraze despre câteva prezentări care mi-au plăcut – dar ar fi fost incorect, pentru că n-a fost nici măcar una la care să mă plictisesc, la care să strâmb din nas sau din care să nu învăț ceva]

Prezentările vor fi, oricum, disponibile pe site-ul PRBeta, în scurtă vreme.

Partea cea mai încântătoare, însă, în toată povestea asta a fost organizarea. Nebu și Cristina au făcut evenimentul ăsta atât de bine încât zici că fac anual câte 4-5 bucăți. Ei bine, a fost prima mare conferință organizată de ele și le-a ieșit atât de fain că nici cel mai cârcotaș dintre cârcotași (cum aș fi eu, de exemplu) n-ar fi găsit nimic, dar nimic de reproșat. De la primii invitați sosiți în Timișoara, trecând prin sesiunile de socializare, apoi conferința și apoi super party-ul pe care l-au organizat la final, totul a fost de excepție.

Is tare mândru că-s prieten cu ele și mi-s dragi și le mulțumesc că au avut încredere în mine și m-au pus speker și chiar și moderator, la ultimele 2 paneluri. Ceea ce eu, de exemplu, n-aș fi avut încredere să mă pun 🙂

Una peste alta, sper ca PRBeta să fie doar începutul.

Da, atât de tare a fost 🙂