O discuție de seară

Îmi intră în cameră un țânțar uriaș. Primul de anul ăsta – și cel mai mare pe care l-am văzut în ultimul an, practic.

Discutăm pe skype

Eu: mi-a intrat un țânțar uriaș în cameră
(mai trece vreme, mai vorbim una alta)
Eu (fără să-mi dau seama că m-aude pe skype): ‘tu-ți țânțaru mă-tii!
(așa mai vorbesc eu uneori, ca un birjar)
Ea: ce faci, vorbești cu țânțarul ?
Eu: da, cu țânțarul, mă disperă
Ea: și dacă vorbești cu el creezi o legătură și te ascultă ?!
Eu: nu chiar, da’ încerc să mă impun
Ea: Impune-te, să știe cine e stăpânu’, cine e jupânu’ 🙂
Eu: da da
Eu: dacă la noi în familie ești tu, măcar în relația cu țânțaru’ să fiu eu
Ea: măcar în relația cu țâțaru’ să te impui și tu 🙂

Eu, în sinea mea: am tăcuuuuuut… și mi-am făcut un sanviș

Andrei Crivăț

4 Comments

  1. Alex Dima   •  

    Aşa, fii bărbat. Impune-te! În faţa ţânţarului :))

  2. KorinaMS   •  

    macar cu tantarul sa te certi si tu. numa’ zic 😛

  3. L la cub   •  

    Asta se potriveşte perfect cu parodia lui Topârceanu, “Noapte de august”, după Alfred de Musset:
    Muza
    Ridică-te, poete ! Ia-ti lira si suspină.

    Poetul
    Dar n-am nici gaz in lampă, nici praf de zacherlină.

    Muza
    Ridică-te, poete si cîntă cînd îti spun !

    Poetul
    N-ai prea găsit, o, Muză, momentul oportun !…
    Ca fata cînd e prinsă în jbuciumări secrete,
    Mă-ntorc si stau o clipă cu fata la părete,
    Apoi pe partea dreaptă din nou si iar tresar…
    L-am prins ! Am prins dusmanul. Un singur exemplar
    Din cîti m-atacă noaptea, cu hotărîrea fermă
    Să-mi perforeze toată sărmana epidermă !…
    S-a isprăvit cu tine, făptură săltăreată !
    Eu nu pot să justific obscura ta vieată,
    Ci doar mă uit la tine si indignat mă mir
    De unde-ti vin aceste instincte de vampir,
    Această-nversunare nebună, fără scop ?
    De ce existi ? Si care destoinic Mizantrop
    Te-a inventat ?… Răspunde-mi, căci dacă mă decid
    Să te trimit ad patres…

    Muza
    Devii insecticid !
    Si stingi într-însul raza eternă de lumină
    Ce tremură în toate tiparele de tină,
    În forme vii de floare, de om si de insectă…

    Poetul
    Pe tine nu te muscă….

    Muza
    Pe mine mă respectă.

    Poetul
    O, da, tu esti abstractă… Dar eu, sărman poet,
    De cîte ori nu blestem că sunt asa concret !
    De-as fi si eu ca tine un mit, un artificiu,
    As ignora desigur acest infam supliciu.
    M-as regăsi cu tine în propriul meu mediu,
    As crede că din viată mă aflu în concediu…

    Muza
    O, mai încet !

    Poetul
    Răspunde, platonică amantă,
    De ce mi-ai pus în mînă o pană diletantă ?

    Muza
    Să-mbraci în haină nouă simtirea ta bogată,
    În versurile tale o inimă să bată
    Si lacrimi, din obscura durerii adîncime,
    Ca niste diamante sa strălucească-n rime.
    Cultivă stilul simplu si epitetul rar,
    Apoi, uimit tu însuti, trimite la tipar
    O carte amuzantă si plină, ca un stup,
    De cugetări subtile…

    Poetul
    Pardon că te-ntrerup,
    Dar simt că iar mă-nteapa…

    Muza
    In forma ideală,
    Impersonal arată-ti durerea personală
    Si-n sfera artei pure, uitîndu-te pe tine…

    Poetul
    Vrei să-m expun amorul si inima-n vitrine ?
    Să pîngăresc în lume secretul meu tezaur,
    Să-mi trîmbitez iubirea în trîmbite de aur ?
    Si cînd în juru-mi creste o larmă ne-ntreruptă
    De glasuri de durere si strigăte de luptă, –
    Eu să rămîn deoparte, cu ochii cătră stele,
    În turnul de ivoriu al visurilor mele ?…
    Mai bine piară-n germen imaculatul tom !

    Muza
    Dar nu uita, poete, că esti poet.

    Poetul
    Sunt om.

    Muza
    Pardon ! Te rog, dă-mi voie…

    Poetul
    Polemică desartă:
    Eu simt că iar mă-nteapă !

    Muza
    Vreau artă pentru artă.

  4. L la cub   •  

    Scuze pentru greşeli. De fericire că am găsit-o pe net, am dat copy-paste fără să o citesc cu atenţie. [Decât după ce am trimis comentariul.]

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Aboneaza-te la comentarii. Poti sa te abonezi si fara sa lasi un comentariu