Eu niciodată n-am știut să fac cadouri. Cu atât mai puțin femeilor din viața mea – n-am inspirație, n-am rafinament, n-am pricepere, n-am de nici unele. Nici măcar ideea că nu poți da greș c-o bijuterie, la mine n-a prea funcționat. Am dăruit coliere, lanțuri, brățări. De cele mai multe ori cercei – nu prea le-am nimerit niciodată, da’ am trăit mereu cu speranța că vor aprecia gesturi.
Dar cel mai tare m-am temut de inele. Habar n-am să aleg un inel și cel mai tare mă încurcă mărimea. N-am încercat, da’ îs convins că n-aș nimeri în nici un fel. Motiv pentru care, de exemplu, niciodată n-am dat vreun inel de logodnă. Mă rog, i-am desenat cândva unul unei femei pe care am iubit-o, da’ n-am avut curaj să i-l ofer și în realitate. Oricum îs convins că, dacă i-aș fi luat unul real, i-ar fi plăcut mai puțin decât cel desenat.
Anyway, guys, dacă sunteți la fel de “pricepuți” ca mine, Bijuteria Teilor vă vine în ajutor. În mare ajutor, chiar. Au făcut o aplicație pe facebook prin care poți afla ce fel de declarație ți se potrivește, cum să alegi un inel, cum să-l oferi – toate în funcție de tipul de personalitate. Plus că sunt oferite ca premii 3 inele de logodnă, dacă aveți gânduri de cerut fata în viitorul apropiat. 🙂
Sper să vă fie de folos, mie sigur mi-ar fi, dacă ar fi cazul.
Relația noastră se încheie azi (mă rog, de fapt s-a încheiat ieri – azi e prima zi după despărțirea noastră).
Am avut o poveste lungă, eu și tu. Ne-am cunoscut în urmă cu vreo șapte ani. La început, ne-am simpatizat și ne petreceam unele momente împreună. Apoi am devenit mai apropiați, apoi chiar intimi. Au fost infinite seri în care eram doar noi doi, în care am râs cu tine, în care am plâns cu tine. Am mâncat împreună, am citit împreună, ne-am uitat la filme, am ieșit în oraș, am petrecut cu prietenii.
Nu mă pot plânge, a fost o poveste frumoasă. Ne-am mai certat, dar pentru perioade scurte, iar împăcările m-au făcut să simt din nou aroma ta.
Astăzi, însă (de fapt, ieri), relația noastră se încheie cu totul. Nu mai e o ceartă, e o despărțire totală. Pentru că anii petrecuți împreună au lăsat urme… adânci, să spunem, pe trupul meu. Aveam eu burtă când ne-am cunoscut ? Nu, n-aveam, eram slab și frumos! Și-acum uită-te la mine! Nu mai amintesc câte prostii am spus oamenilor din cauza ta, asta rămâne între noi.
Au fost ani frumoși și buni, mi-ai fost alături la bine și la greu, dar e mai bine să încheiem aici totul. Pentru că îmi doresc o relație cu Gimmy. Și nu vreau să te înșel și să te rănesc. Rămâi cu bine, bere, sunt convins că vei găsi pe cineva care să te aprecieze așa cum meriți.
Și să nu mă cerți că am ales să pun public punct poveștii noastre. Am încercat să-ți spun aseară, când eram doar noi doi, dar n-ai vrut să pricepi și pace.
statement – ăsta e ultimul meu articol despre bloggeri care fac de râs blogosfera. Arhi și Zoso au dreptate, fără nume n-au nici o valoare. Iar eu n-am miză în a da nume. E mult mai eficient pentru mine să nu-mi mai pese, starting now. #amzis.
Nu mai cereți să participați la evenimente la care organizatorul nu v-a invitat din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai reproșați organizatorilor că nu v-au invitat, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!
Nu mai cereți să luați parte la campanii la care clientul/agenția nu v-a invitat din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai reproșați clientului/agenției că nu v-a propus să participați, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!
Nu mai cereți cadouri pe care vedeți că le-au primit alți bloggeri de la clienți/agenții și pe care vouă clientul/agenția nu vi le-a trimis din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai scrieți public “eu de ce n-am primit”, reproșînd în felul ăsta clientului/agenției că vouă nu v-a trimis cadoul cu pricina. Dacă nu v-au trimis, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!
Nu mai credeți că vi se cuvine să participați la orice eveniment, că vi se cuvine să fiți parte din orice campanie plătită, că vi se cuvine orice primește un alt blogger. Oamenii ăia care fac evenimente, campanii, trimit cadouri au motivele lor pentru a nu apela la voi. Cel mai probabil dintre motive fiind acela că nu vă văd atât de zei pe cât vă vedeți voi.
Bloggerilor, aveți un pic de coloană vertebrală. Un pic de demnitate. Nu mai fiți cerșători, nu câștigați din asta decât un badge ocazional pe la vreun eveniment unde sunteți primiți cu silă (de obicei bine ascunsă), un articol pe bani dați cu silă (de obicei bine ascunsă) sau o cutie de bomboane dată cu silă (de obicei bine ascunsă). A, și mai câștigați ceva – disprețul total al celorlalți bloggeri, care vor avea grijă să-și povestească fazele astea unul altuia cât de mult se poate.
eu nu mai vreau sa fiu asimilat cu bloggerii, pentru ca, foarte sincer, imi este rusine. Acum cateva zile ii spuneam unei persoane dragi mie ca blogatu este prost. iar ea mi-a raspuns Vai, te rog, nu ma amesteca in ciorba voastra. Intelegeti? Ciorba noastra. Astfel suntem perceputi, ca o amestecatura de zoaie. Asa ca eu caut in continuare moduri de disociere fata de bloguri, iar voi in continuare evitati sa dat nume.
și-o notă de final: înainte să începeți cu dacă nu dai nume, viața e pustiu, citiți asta
Farmec organizează un concurs cum nu s-a mai văzut. Sau eu, cel puțin, n-am mai văzut la vreo companie românească.
În data de 22 octombrie 2012, onlinerii clujeni care folosesc aplicatia Instagram pe telefoanele mobile sunt aÅŸteptaÅ£i la Farmec pentru a surprinde “Spiritul Farmecâ€. AceÅŸtia vor avea parte de un tur special care va include secÅ£ia de cosmetice, laboratorul de eficacitate sau laboratorul de cercetare, fiecare urmând să pozeze, folosindu-se de Instagram, ce consideră a fi spiritul Farmec. Fotografiile realizate prin Instagram vor fi uploadate pe conturile de social media ale participanților, prin intermediul hashtagului #spiritulfarmec.
Eu unul abia aștept. Mai ales pentru că fac parte din juriu, alături de Mircea Turdean (directorul general Farmec) și de Eugen Olariu, unul dintre cei mai buni fotografi din Cluj.
Dintre toate pozele făcute la concurs, cele mai bune vor fi printate și expuse la Casa TIFF între 5 și 14 noiembrie, sub numele de “Spiritul Farmec”.
Pe 23 octombrie, o dată aleasă după o matură și îndelungată chibzuință, legendara trupă intergalactică de umor Comedica va susține ULTIMUL show de stand-up comedy.
Ultimul show dinaintea sfârșitului lumii, firește, care după cum se știe din buni-străbuni maiași, va fi pe 12 21 decembrie 2012 (nu s-a stabilit ora, se poartă încă niște discuții).
Planetarul eveniment va avea loc la Casa de Cultură a Studenților, marți (23 octombrie, cum spuneam), de la orele 20.00 fix. Un bilet costă 15 lei (iar pentru studenți, doar 10 lei). Io zic să vă grăbiți să vă luați bilete, n-ați vrea să ratați minunea!
Ei sunt ansamblul Șoimii Codrului din Palatca. Dansează de rup, deși sunt printre ei copii de doar 9 ani – și dansurile lor presupun foarte, foarte multă muncă. Sunt niște copii care provin din familii modeste. Visează să câștige bani din dansurile lor. Merg și dansează la nunți, iar din banii câștigați își cumpără costume.
Pot fi ajutați foarte simplu să-și atingă visul – dacă auziți de vreo nuntă sau de vreun spectacol corporate, recomandați-le “împricinaților” să apeleze la serviciile lor. Pe impresarul (și coregraful) lor îl cheamă Dacian și poate fi găsit la 0756 90 57 54.
Mie mi-au adus aminte de copiii de la Romafest Gipsy Dance. Deși Șoimii Codrului dansează și dansuri populare românești.
Dacă dorești aceasta, fie
mi-oi întrerupe cântecul.
Dacă îți face inima să bată
mi-oi ascunde ochii de fața ta.
Dacă deodată-n umblet te împiedic
păși-voi mai alături, pe-altă cale.
Dacă te stânjenesc la împletirea florilor
voi da ocol grădinii tale.
Dacă-ți fac apa jucăușă și sălbatică
n-o să-mi mai apropii barca de malul tău.
Era glas așa: “iubește-mă, mândră dragă, câtu mi-i cămeșa neagră / că dacă m-oi primeni, multe mândre m-or iubi”
M-am dus la Toamna Orădeană pe neașteptate. Ca să fiu sincer, m-am dus ca un intrus: n-am fost invitat, nu m-am dus ca blogger oficial, m-am cazat singur în altă parte decât unde era lumea invitată, m-am dus eu de capul meu într-o excursie #pebaniimei, ca să zic așa. M-am dus, mai mult și mai mult, să-i văd pe Corina și pe Ovi, că tare mi-a fost dor de ei și prea de multă vreme nu i-am mai văzut.
Doar că, undeva în primele 5 minute după ce ne-am întâlnit, pupat și îmbrățișat, Oltea mi-a spus “trebuie să vii să vezi Guilty Lemon, au să-ți placă”.
Și m-am dus și mi-au plăcut. Niște copii din Sibiu, cu un jazz curat, cu voce frumoasă și niște solo-uri remarcabile. Am să caut să ascult mai mult din muzica lor, îs foarte faini, dacă vă ies în cale nu-i ratați.
Apoi, mi-a spus Oltea cuvintele magice: “mâine e o întâlnire informală cu Grigore Leșe“. Un moment pe care nu-l puteam rata, oricât de intrus eram pe-acolo. Așa că a doua zi am stat (cu toții, nu doar eu) la povești și cafele cu Grigore Leșe.
Omul e absolut magnetic. Nu te saturi să-l asculți – e drept, nici el nu se satură de poveste. E ca orice om pasionat care vorbește despre pasiunea lui – de neoprit. Da’ și dacă stăteam cu el toată ziua și toată noaptea, tot nu cred că s-ar fi plictisit careva. Cum pot să-l ascult pe Doru vorbind ore întregi despre peșteri, deși n-am nici o legătură cu subiectul, așa aș putea să-l ascult pe Leșe vorbind de neamul românesc.
“Să-mi spuneți cât vreți să stăm. Știu să fiu foarte academic, 5 minute să spun și să plec, da’ dacă mă apuc să-mi deschid sufletul, apoi nu mă mai opresc!â€
“Este un alt aspect în România: se aduc țărani pe scenă. Nici asta nu-mi convine, pentru că îi strici. Domne’, îi aduci o dată să-i vezi, da’ dacă îi aduci toată ziua, își lasă oile și se fac artiști. Știți ce se întâmplă? Ciobanii devin artiști și artiștii vor să devină ciobani”
Ne-a povestit, printre multe altele, și despre istoria din spatele spectacolului “Lumină lină”, pe care urma să-l susțină peste câteva ore pe scena Filarmonicii orădene, alături de Victor Rebengiuc. Despre cum Ioan Alexandru, poetul căruia îi este dedicat spectacolul, a fost unul dintre puținii oameni care au crezut în el într-o perioadă când viața lui era pe căi paralele. Și cum acest spectacol este felul său de a-i mulțumi.
Și spectacolul a fost ca o mulțumire între vieți. Emoționant și tulburător. Nu-l ratați, dacă vă iese în cale, are să vă facă sufletele să tremure (filmare realizată de Sebi)
La micul dejun de-a doua zi, în timp ce-și bea ceaiul, a început să horească încet, din buze. Omul trăiește intens, până la transă, fiecare cântec adunat din văile patriei. Adunate cu greu, pentru că a mers din deal în deal și din comunitate în comunitate, ca să știe și să înțeleagă cum îi cu horitul. Și cu neamul ăsta.
Am două vorbe de spus și despre Toamna Orădeană. E un eveniment spectaculos, de foarte mare succes ( jumătate din festival, cred, era sold out când am ajuns eu acolo) realizat cu mari eforturi și cu un buget nu foarte generos de un om care nu doarme nopți la rând ca să fie sigur că totul e ok. Numele lui e Flavius Bunoiu și mi-aș dori să existe câte un el în fiecare din orașele României. Cu oameni ca el poporul ăsta merge înainte – și vă rog să mă credeți că nu mă joc cu cuvintele.
Mai e o săptămână de Toamnă Orădeană, dacă sunteți prin zonă nu ratați cele ce se întâmplă. E unul dintre cele mai frumoase evenimente din țara asta.
Organizatori: Casa de Cultura Oradea, cu sprijinul Primariei Municipiului Oradea.
Sponsori: Ciuc, Golden Brau, Siemens, Vandana, Farmacia 3, Organique, Total Clean, Proges, Graf.
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.Ok
