statement – ăsta e ultimul meu articol despre bloggeri care fac de râs blogosfera. Arhi și Zoso au dreptate, fără nume n-au nici o valoare. Iar eu n-am miză în a da nume. E mult mai eficient pentru mine să nu-mi mai pese, starting now. #amzis.
Nu mai cereți să participați la evenimente la care organizatorul nu v-a invitat din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai reproșați organizatorilor că nu v-au invitat, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!
Nu mai cereți să luați parte la campanii la care clientul/agenția nu v-a invitat din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai reproșați clientului/agenției că nu v-a propus să participați, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!
Nu mai cereți cadouri pe care vedeți că le-au primit alți bloggeri de la clienți/agenții și pe care vouă clientul/agenția nu vi le-a trimis din proprie inițiativă. E penibil!
Nu mai scrieți public “eu de ce n-am primit”, reproșînd în felul ăsta clientului/agenției că vouă nu v-a trimis cadoul cu pricina. Dacă nu v-au trimis, E ABSOLUT SIGUR c-au avut motivele lor!
Nu mai credeți că vi se cuvine să participați la orice eveniment, că vi se cuvine să fiți parte din orice campanie plătită, că vi se cuvine orice primește un alt blogger. Oamenii ăia care fac evenimente, campanii, trimit cadouri au motivele lor pentru a nu apela la voi. Cel mai probabil dintre motive fiind acela că nu vă văd atât de zei pe cât vă vedeți voi.
Bloggerilor, aveți un pic de coloană vertebrală. Un pic de demnitate. Nu mai fiți cerșători, nu câștigați din asta decât un badge ocazional pe la vreun eveniment unde sunteți primiți cu silă (de obicei bine ascunsă), un articol pe bani dați cu silă (de obicei bine ascunsă) sau o cutie de bomboane dată cu silă (de obicei bine ascunsă). A, și mai câștigați ceva – disprețul total al celorlalți bloggeri, care vor avea grijă să-și povestească fazele astea unul altuia cât de mult se poate.
Lectură obligatorie
și-or mai fi.
bonus, by Arhi, de-aici (și +1 la ce zice el):
eu nu mai vreau sa fiu asimilat cu bloggerii, pentru ca, foarte sincer, imi este rusine. Acum cateva zile ii spuneam unei persoane dragi mie ca blogatu este prost. iar ea mi-a raspuns Vai, te rog, nu ma amesteca in ciorba voastra. Intelegeti? Ciorba noastra. Astfel suntem perceputi, ca o amestecatura de zoaie. Asa ca eu caut in continuare moduri de disociere fata de bloguri, iar voi in continuare evitati sa dat nume.
și-o notă de final: înainte să începeți cu dacă nu dai nume, viața e pustiu, citiți asta