Hai să fiți HOHA

Oana, Alina și Răzvan au lansat azi HOHA Wedding Planners. Pentru cei care își doresc ca evenimentele importate din viața lor să fie ALTFEL. Pentru cei își doresc să aibă evenimente cu adevărat memorabile.

Dacă vă urmează în viață cereri în căsătorie, petreceri de burlaci și burlăcițe, nunți, botezuri, petreceri aniversare sau evenimente corporate, ei le pot face absolut unice, fără clișee, fără să semene unul cu altul.

hoha

 

Și, pentru că-i cunosc de-atâția ani și i-am văzut făcând atâtea lucruri senzaționale, vă recomand cu toată căldura – mergeți pe mâna lor. Sunt foarte buni și foarte implicați în ceea ce fac. În plus, oamenii cu care vor lucra sunt unul și unul.

HOHA are și pagină de facebook

Solo de chitară

Cum ascultam eu, așa, niște muzică în seara asta, m-am gândit să vă propun să facem o listă cu cele mai bune solo-uri de chitară.

Cele de mai jos sunt unele dintre cele care-mi plac mie, într-o ordine personală și subiectivă. Dar vă rog insistent să faceți alte propuneri în comentarii, să-mi lărgesc orizontul.

10. Jack White/The White Stripes – Seven Nation Army (poate nu intra aici, dacă nu vedeam clipul ăsta)

9. Jimmy Page/Led Zeppelin – Stairway to Heaven

8. Eddie Van Hallen/Michael Jackson – Dirty Diana

tot 8. Slash/Michael Jackson – Give into me

7. Slash/Guns’N’Roses – November Rain

6. Don Felder/Eagles – Hotel California

5. Kirk Hammet/Metallica – One

4. David Gilmour/Pink Floyd – Comfortably Numb

3. Eric Clapton – Layla

2. Queen – Bohemian Rapsody

1. Deep Purple – Child in Time

În propria mea opinie, astea sunt crema solo-urilor de chitară. Ale voastre care sunt ?

Mi-e dor de vremurile când presa era făcută de jurnaliști

N-am tv. Am văzut pe net că-n Militari a fost ceva atac armat.

Am intrat pe stream-urile de la Digi 24, Realitatea și Antena 3.

Un reporter zice – “martorul care a declarat asta pare sub influența alcoolului“. Cum, băi nene, tu, ca reporter, să ai păreri din astea ? Job-ul de reporter nu presupune să spui ȘI ATÂT ? Fără păreri personale ?

Alt reporter zice: “eu nu cred că era pistol cu gloanțe“. Așa e, nu era pistol cu gloanțe, dar de ce să CREZI asta și s-o dai pe post, că așa CREZI tu ? Nu mai bine iei o declarație de la cineva, fără să CREZI ? Zic și io.

O prezentatoare îl întreabă pe reporter – “a fost cu intenție, că a ridicat arma spre cap, nu ?” Clar, dacă ridica arma spre stomac era fără intenție, nu ?

Altă prezentatoare – “nu suntem obișnuiți să vorbim de atacuri armate în București”. Corect, mult mai des vorbim de atacuri armate în Botoșani, Huedin sau Lugoj.

Eu atât vreau să întreb: mai există și jurnaliști care fac presă ? Și dacă da, unde-s ei ?

Adevărata aventură a sosului Glenn la New York

Acum o vreme, spuneam pe facebook c-a dispărut sosul de usturoi (sosul Glenn) de la KFC. Reacțiile, nu puține, au fost variate. De la oameni care s-au amuzat, până la oameni care, cu adevărat, s-au întristat.

Asta era postarea:

 

postare KFC

 

Ei bine, mesajul ăsta (pe care l-au mai postat și alți oameni în ziua aia) a fost un teaser pentru o campanie începută de KFC. Un teaser continuat cu un domn care a mers la un restaurant KFC și-a cumpărat 2 pungi de sos Glenn, ca să-și facă provizii.

glenn_disparut

 

Campania a început chiar a doua zi, pe 8 noiembrie – și va dura până pe 19 decembrie. O promoție foarte faină, cu premii în valoare totală de peste 622.000 lei, o promoție care oferă premii zilnice (o tabletă Samsung în fiecare zi), produse garantate la următoarea comandă dacă aduci un bon de minim 20 de lei de la o comandă anterioară și, mai ales, un mare premiu constând într-o excursie de 2 persoane la New York. Detalii despre campanie găsiți aici

Nu întâmplător a fost ales New York-ul.

Și dacă toată povestea are loc la New York, a fost lansată imediat și o aplicație pe Facebook pe care o găsiți aici, unde se transmit viitorului mare câștigător al promoției de care ziceam mai sus niște sfaturi legate de călătorie. Mai exact, tot la două zile veți primi un mesaj din orașul american, iar pe vederi vor fi niște sfaturi faine despre ce-ar merita vizitat pe-acolo.

Cum s-ar zice, n-ați fost niciodată într-un oraș străin ghidați de-un sos de usturoi, așa-i ?

Cât consumă mașina ta ?

Se făcea că niște prieteni, un cuplu adică, și-au luat, relativ recent, prima lor mașină.

Azi dimineață, o sun pe ea:

– tu, cât consumă mașina voastră ?

– n-am idee, dar un plin ne costă vreo 250 de lei

Ok, mă amuz, îi spun că-i irelevant, îmi zic “deh, femeile n-au griji de astea tehnice, ele mai mult cu frumosul, cu arta, cu poezia, alea”.

Ia să-l sun pe bărbatul familiei, care SIGUR știe la miligram consumul urban, extraurban și mixt, în funcție de cifra octanică a carburantului și de greutatea pe fiecare osie – deh, ca bărbații, suntem în stare să vorbim ore întregi despre asta, fără să ne repetăm.

Îl sun.

– mă, cât consumă mașina voastră ?

– n-am idee, dar un plin ne ține vreo lună.

dap 🙂

Ajutor pentru Irina – finalul

Povestea e aici. Plus episoadele unu, doi, trei, patru, cinci.

Înainte de orice, mulțumesc din tot sufletul meu oamenilor buni care au donat bani pentru doamna Irina. Îmi doresc să vi se întoarcă însutit, așa cum îmi doresc să-i fi văzut chipul în prima dimineață când s-a trezit într-o casă caldă – efectiv i s-a schimbat fizionomia, efectiv a devenit alt om.

Apoi aș vrea să mulțumesc lui Daniel Rus și celor de la Electrica, doamnei Oana Demian și domnului Nagy Janos de la Eon Gaz, oamenilor de la Primăria Cluj-Napoca – fără acești oameni, povestea s-ar fi lungit mult mai mult.

Mărturisesc că habar n-am avut în ce mă bag când v-am rugat s-o ajutăm. Am crezut că dacă vor fi plătite curentul și gazul, de-a doua zi va avea lumină și căldură.

N-a fost așa. După ce m-am rătăcit de câteva ori prin hățișul actelor, după ore întregi de stat la cozi și de alergat de la un sediu la altul, am ajuns în sfârșit la momentul magic în care au venit de la Electrica să-i monteze contorul și să-i dea drumul la curent. Nu s-a putut, s-a descoperit că incendiul a afectat rețeaua de cabluri electrice din pereții casei, undeva era un scurt circuit și, pe scurt, nu putea avea curent. Cu ajutorul lui Marian (mulțumesc!), am reușit să aduc repede un electrician priceput, care după câteva ore de lucru a făcut cumva ca doamna Irina să aibă curent în camera în care locuiește.

Apoi, când să dăm drumul la gaz, s-a descoperit că trebuie schimbată o mare parte din instalație. Domnul Nagy, de care ziceam mai sus, a fost cu mine ÎN FIECARE ZI a săptămânii trecute, am stat ore întregi la doamna Irina și-a schimbat ce era de schimbat, am montat detector de gaz și de monoxid de carbon care să oprească instant alimentarea, ca să reducem riscurile. Cu destul de mare greutate am găsit și niște coșari care au venit două zile să izoleze un horn, astfel încât să nu fie nici un pericol. Lucruri care au costat un pic mai mult decât mă așteptam.

Dar nu mai contează.

Astăzi, doamna Irina are și curent, și căldură. Iar eu sunt fericit că, alături de voi, am reușit să facem acest lucru pentru o bătrână bolnavă și singură pe lume. Bătrână care m-a speriat un pic zilele trecute, că i-a fost rău și-am chemat ambulanța, dar acum este bine.

Mai e de lucru, săptămâna asta vreau să merg din nou cu electricianul, să-i tragem lumină și în hol și la baie (instalațiile de iluminat au fost și ele afectate de incendiu). Apoi să tragem o priză specială pentru detector, o priză pusă astfel încât să nu poată ieși firul, accidental, din priză. Apoi, în funcție de câți bani mai rămân după toate lucrările, să asigur o rezervă pentru plata facturilor în următoarele 6 luni și să văd cum se poate rezolva datoria la Compania de Apă, care este, și aia, foarte mare.

Dar astea sunt detalii. Important e că acum doamna Irina nu mai îndură frigul și are și lumină în casă.

Și pentru asta, din nou, vă mulțumesc din suflet. Nu s-ar fi putut fără voi.

Dacă vreți s-o ajutați pe doamna Irina să treacă peste iarnă cu bine, o puteți face în continuare, desigur.

Dacă doriți, puteți dona – cu mențiunea Pentru Irina – în contul Centrului de Îngrijire la Domiciliu, ei o vor monitoriza de-acum înainte.

Titular – Asociatia Caritas
IBAN – RO16RNCB0106026605570001
Banca BCR

O recomandare de becuri

nu de la IKEA 🙂

Acum o vreme am mers cu Răzvan până ici, la Satu Mare. Pentru că ne-am cam întins, la întoarcere ne-a prins noaptea pe drum.

Să treci Meseșul pe întuneric, pe-o ploaie măruntă și deasă, pe-o ceață ca o draperie și într-un trafic foarte intens este, credeți-mă, o experiență. Cumva, a doua zi aveam febră musculară.

În general, evit să merg cu mașina la drum lung noaptea. Pentru că, pentru mine, e obositor (știu că sunt șoferi cărora le place mult mai mult să conducă noaptea; ei bine, mie nu). Cu ocazia asta, mi-am dat seama că becurile mașinii mele nu luminează suficient. Când mă depășea câte-o mașină se vedea clar diferența – brusc, se făcea lumină.

Motiv pentru care, de îndată ce-am ajuns acasă, m-am apucat să caut niște becuri serioase. După ce-am citit, am studiat și am întrebat în toate părțile, până la urmă, le-am luat pe astea:

 

Am crezut, inițial, că faza cu “100% mai multă lumină” e o chestie de marketing. Ei bine, nu. Nu știu dacă zona luminată e chiar dublă, dar în orice caz farurile mele luminează mult mai bine acum. Încă n-am apucat să le scot la drum lung, dar m-am dus în jurul Clujului să le testez și am fost tare încântat de alegerea mea.

Ca idee, le-am luat de-aici (dar am văzut apoi și prin benzinării) și-au costat 93 de lei perechea.

#puritate cu AQUA Carpatica

La AQUA Carpatica s-a căutat la un moment dat puritatea și au găsit-o în apă. Acum o caută într-o fotografie pe Instagram.

“Ce înseamnă puritate pentru tine?” e întrebarea la care trebuie să răspundă fotografiile pe care le încărcați pe Instagram și cărora le aplicați cu încredere hashtag-ul concursului: #puritate.

Nu e doar o joacă, pentru că la final sunt și premii foarte serioase și binevenite la casa omului: o tabletă românească Evolio (așa-i între branduri românești, se mai ajută) și apă pentru 6, respectiv 3 luni. Vă dați voi seama cum e să nu mai duci grija căratului de apă de la magazin timp de jumătate de an? Cred că locurile 2 și 3 sunt alea mai faine de data asta.

Așadar, vă băgați la fotografiat? A început pe 11 noiembrie, se termină pe 24, iar detalii și regulament găsiți la ei pe blog

MASmedia – Mișcarea Anti Social media

Vineri și sâmbătă are loc, la Cluj, prima conferință anti mit, spam și stereotip din România. O conferință, după cum zice organizatorul:

anti “click aici, vezi aici, asa ceva nu ai vazut niciodata, o sa razi cu lacrimi, soc, soc si groaza, socant, scandalos, incredibil, poze incendiare, breaking news” etc. Un eveniment anti “Like & Share pentru un frigider”

Printre vorbitori: Răzvan Exarhu, Vali Petcu, Andrei Gheorghe (prin skype), Lucian Valeriu, Eugen Albu – detalii pe site sau pe pagina de facebook.

Discuțiile au loc vineri și sâmbătă, de la ora 17.00, la Univers T, intrarea costă 70 de lei/ambele zile (nu se pot lua pentru o zi) și pot fi luate de la recepția Univers T.

Bucurii cu surprize

Am primit, cu ceva vreme în urmă, niște tricouri de la Kinder. Pe care le-am împărțit cu prietenii mei și ne-am asamblat, într-o joacă numită #surprizeasamblate.

Cam așa ne-am asamblat:

 

Și-am râs. Am râs și ne-am bucurat ca niște copii, în timp ce făceam pozele – e fascinant cum un lucru atât de simplu, să te asamblezi cu prietenii pentru niște poze haioase, poate să-ți schimbe starea în bine pe loc.

Alți 100.000 de oameni au primit tricouri din astea – și îmi doresc să cred că s-au distrat la fel de tare ca noi, asamblând ștrumfii sau prințesele de pe tricouri. Pentru că este, în opinia mea, o campanie cu multe râsete.

Dacă vă întâlniți cu oamenii de la Kinder și vă dau tricouri cu jumătăți de surprize, asamblați-vă, puneți pozele pe facebook, twitter sau instagram folosind hashtag-ul #surprizeasamblate. E posibil ca apoi să vă vedeți pe panourile din orașe.