Ummbakkum

Dacă vă întrebați… adică cine știe dacă nu se întreba cineva ce-o mai face Iulia Vântur ? Poate se întreba cineva…

mno, face asta:

Habar n-am ce-i cu piesa asta, dar e pe heavy rotation de când am auzit-o în această dimineață la Deșteptarea și ne place place place.

Un pic de ajutor pentru Lucia

Lucia are 4 ani. E un copil frumos și vesel și plin de energie. Îi lipsește doar o mânuță. Mai exact, o jumătate de antebraț.

Părinții au descoperit asta doar la naștere, întrucât, în ciuda unei sarcini atent monitorizate, medicii n-au văzut – pe cele 4 ecografii făcute în timpul sarcinii.

Motiv pentru care are nevoie de o proteză. Și proteza asta nu are doar rol estetic, are și un rol esențial în creșterea și dezvoltarea corectă a coloanei vertebrale. Când Lucia se va face mare, va fi trăit o copilărie aproape normală. Și i se va putea pune o proteză bionică.

lucia cristiana

Doar că toate protezele astea sunt un pic prea scumpe pentru posibilitățile familiei ei. Așa că Lucia ar avea un pic nevoie de ajutorul nostru.

Pentru a o ajuta pe Lucia să se bucure de ambele mânuÅ£e putem dona în următoarele conturi:

RO38.RZBR.0000.0600.1321.3728 (RON)
RO05.RZBR.0000.0600.1321.3740 (EURO)
COD SWIFT: RZBRROBU
Raiffeisen Bank-Sucursala Brăila
Beneficiar cont: Turcu Marian – tatăl Luciei.

Mai multe detali despre Lucia găsiți aici

Concursuleț cu fotografioare

Mă scuzați, tocmai reciteam această postare a lui Răzvan Exarhu și m-a luat valu’. Deci avem și problemuțe.

Dar revenindu-mi eu cu o viteză năucitoare, doresc să vă informez că avem un concurs foarte fain cu fotografii de Prin Transilvania. Dacă vedeți chestii faine Prin Transilvania, le fotografiați, le puneți frumos pe facebook, cu etichete la Prin Transilvania și Bitdefender Antivirus și cu hashtag-ul #concursprintransilvania.

Și gata. La final de concurs, noi oferim două premii faine, unul pentru cea mai populară fotografie și unul în urma unei jurizări.

Detalii despre premii și durată și tă’ felu’ găsiți aici. S-aveți spor, zic.concurs prin transilvania

Orașul reciclării

Am să-mi asum asta – n-am cam nici un fel de aplecare ecologică. Am grijă să nu las mizerii în natură, am grijă să-mi compactez dozele de aluminiu și PET-urile, dar în rest, nu prea.

De când m-am mutat la țară, însă, mai de voie, mai de nevoie, a început să mă preocupe colectarea selectivă a deșeurilor. Și după ce, acum vreo două zile, unchiu’ de la Brașov m-a învățat vreo două șmecherii, am devenit, de-acum, ecologist. Mă rog, MAI ecologist, cel puțin în ceea ce privește deșeurile, pe care acum le strâng frumos, separat.

Din această nouă postură, am deci să susțin orașul Cluj-Napoca ca “Orașul Reciclării 2014“. Pentru că “orașul de 5 stele” merită să șansa de a câștiga un spațiu eco wifi, în valoare de 12.000 de euro.

Există și un concurs pentru bloggeri în care puteți câștiga kit-ul de Cavaler al Orașului Reciclării. Aici.

Clujul este Capitală Europeană de Tineret anul viitor. Candidează pentru Capitală Culturală Europeană. Am pute fi foarte bine și Capitală a Reciclării, nu ?

Importanța ritualului în comunitate

Zilele de joi sunt foarte importante în comunitatea mea.

Când m-am mutat la curte, încă din prima zi am observat un ritual pe care toți vecinii mei, indiferent de religie sau opțiuni politice, îl execută cu sfințenie în fiecare joi dimineața. Spre uimirea mea, m-am surprins adoptând acest ritual din prima secundă. Ba, ca să fiu sincer, prima oară l-am executat chiar în pas alergător.

În principiu, din ce-am observat până acum, în general noii mei vecini se trezesc dimineața, pe la 7. După o vreme, ies în curte și beau cafeluță. Cum și eu fac același lucru, ne salutăm, vorbim un pic despre vreme, după care fiecare merge la treburile lui.

Ei bine, joia intervine un pas în plus în tabieturile noastre matinale. Pas pe care, dacă l-aș ignora, aș avea de suferit crâncen toată săptămâna.

Joia e singura zi în care se ridică gunoiul. Dacă nu scoți tomberonul la timp, ratezi momentul și timp de-o săptămână viața n-o să fie simplă. Lucru pe care l-am învățat pe pielea mea.

Meniu nou la Apartament 1

Așteptam cu interes să văd ce se schimbă în meniul de la Apartament 1 în vara asta, după ce-am fost de-a dreptul încântat de cele din toamnă.

De data asta, nu știu tot ce va fi în noul meniu, care se lansează în foarte scurt timp (10-11 zile), dar am văzut 2 teasere care m-au convins că abia aștept să i se dea drumul. Unul este acest mușchi cu sos de piper verde

muschi-porc-apartament-1

 

Și mai e o salată care cred că o să aibă o viață de succes, după cum văd că arată.

Plus că la Apartament 1 e o terasă foarte faină, pe care multe seri ma petrecut și multe-oi mai petrece!

O plimbare cu Suzuki S-Cross

Vreme de câteva zile m-am plimbat prin Transilvania cu noul Suzuki S-Cross, pe care l-am primit de la Hinode (Tg. Mureș). Ca idee, e primul model Suzuki pe care l-am condus vreodată.

Și mi-a plăcut.

S-Cross e un crossover lansat în 2013 cu două motorizări, una pe benzină și una diesel, ambele de 1.6 litri cu 120 CP. Mașina cu care am mers eu avea motorul diesel și cel mai înalt nivel de echipare, Elegance Top – și tracțiune 4×4. Nu am idee cum sunt echipările mai joase, dar la asta mi-a plăcut în mod aparte calitatea materialelor folosite în interior, care dau un aspect elegant. Altfel, o mașină spațioasă, comodă, cu o mulțime de locuri de depozitare (inclusiv în cotieră – unde se află și mufa de USB). Am fost plăcut surprins când am văzut-o în fața ochilor, e ceva mai mare și mai spațioasă decât mi se părea mie în poze, însă are doar 165 mm gardă la sol. Portbagajul are o capacitate de 430/440 litri (în funcție de cum e așezată bancheta din spate), sau 875 litri cu bancheta pliată.

suzuki-scross-15

 

În materie de confort și dotări, modelul cu care am mers avea de toate – desigur, am spus că era echipat în varianta maximă. Tapițerie de piele, plafon panoramic cu dublă deschidere, jante de 17, buton de start/stop, sistemul ăla care oprește motorul la semafor și pornește când apeși ambreiajul (și al cărui nume îmi scapă acum), climă automată dual zone, faruri și ștergătoare automate, senzori de parcare față/spate, sistem de monitorizare a presiunii din pneuri, scaune încălzite șezut și spătar.

Ca siguranță, S-Cross are 5 stele EuroNCAP și e o mașină în care eu m-am simțit foarte safe: airbag-uri frontale, laterale și cortină, plus airbag pentru genunchii șoferului. Sistem ISOFIX, uși ranforsate cu bare pentru impact lateral, o mulțime de lucruri pe care mă bucur să le găsesc la mașinile pe care le conduc.

S-Cross nu e o mașină rapidă, dar pe de altă parte cred că cei care-și caută mașini rapide se uită la alte modele de la Suzuki, nu la acest crossover. Cu toate astea, are un selector de tracțiune care are un modul AUTO, cel mai economic, un modul SPORT și un modul SNOW. Din păcate, cel de zăpadă n-am avut ocazia să-l testez. Dar pe modulul SPORT, diferența e vizibilă, cursele schimbatorului de viteze devin mai scurte și, în general, mașina e mai sprintenă. Are și un buton LOCK, care blochează diferențialul, pentru momente de ieșire de pe asfalt și urcat pe coclauri.

În ciuda suspensiei poate un pic prea rigide, S-Cross e foarte confortabil la drum. După câteva sute de kilometri parcurși, mă simțeam de parcă stătusem 5 minute la volan, ceea ce e fain, că eu în alte mașini mai amorțesc și opresc din când în când să-mi întind oasele. Dar cu S-Cross n-am simțit nevoia asta.

În cele câteva zile în care am avut mașina, am mers prin oraș, prin județ, pe autostradă, am și urcat drumuri de munte (asfaltate, cel puțin pe alocuri, nu forestiere). Am avut un consum de 5,5 % – pe lângă consumul mașinii mele, e ca un vis frumos, vă mărturisesc.

În concluzie, mi-a plăcut mult mașina. Mă încântă faptul că e confortabilă, are totate dotările pe care mi le doresc eu la o mașină și e și frumoasă (după gusturile mele, firește). Singurele minusuri pe care i le găsesc sunt faptul că motorul e cam zgomotos și că, deși toate geamurile sunt electrice, singurul automat e cel de la șofer, celelalte sunt simple, trebuie să ții butonul apăsat ca să dai geamul jos.

În rest, îmi place tare, și am început să mă gândesc serios dacă n-ar fi o bună opțiune pentru viitoarea mașină de călătorit Prin Transilvania.

Mașina cu care am mers eu și care, o spun din nou, avea varianta de echipare de top, costă 26.000 euro (tva inclus), dar Suzuki România oferă un discount de lansare, astfel că poate fi cumpărată cu 24.000 euro.

Ce câine să-mi iau ?

Peste doar câteva zile va începe o nouă etapă din viața mea. O etapă la care visez de niște ani buni, deja – voi locui la țară. Într-o comună a Clujului, nu prea departe de oraș, dar suficient de aproape de munte.

Motiv pentru care presimt că o vreme, pe acest blog, am să vă stresez cu tot felul de întrebări legate de răsaduri de roșii și gogoșari, despre cum facem vin, despre ce balansoar alegem noi la casă, despre cum udăm grădina și multe alte chestii de genul ăsta.

Dar prima dintre ele este asta: vreau musai musai câine.

După vreo săptămână de dat de-a dura pe net, oscilez între ciobănesc german și ciobănesc caucazian. Îmi plac și multe alte rase de câini, dar e clar că vreau un câine mare și fioros, pe care o să-l cheme Ratko – cum altfel ?

dog

 

foto

Problema e că eu n-am avut niciodată câine, ăsta o să fie primul. Așa că vă rog insistent să-mi dați sfaturi. Cum aleg ce câine îmi iau ? La ce să fiu atent ? Dintre astea două rase, care mi s-au fixat în cap, ce să aleg ? Știu, și labradorii sunt ok, și alții, am înțeles, dar eu vreau unul dintre ăștia doi. Care e mai isteț, care e mai ușor de dresat ?

Dați cu sfaturile!

 

Timișoara Brands Tour. O vizită la Sabres

Un pic mi-e ciudă că am locuit 8 luni în Timișoara și n-am ajuns la Sabres. Mai ales că se află foarte aproape de blocul în care am locuit.

Pentru că acum, la Timișoara Brands Tour, am descoperit un loc frumos și cu un meniu foarte pe gustul meu.

Nu sunt multe locuri unde poți să te bucuri de tartar de somon, carpaccio de ton afumat, crema de scoici Saint Jaques, pește spadă la grătar și o mulțime de alte minuni din astea – piscicole sau nu, că la Sabres au și vită, porc sau pui.

Nu sunt mule, dar mai sunt. Însă la Sabres prețurile peștelui și fructelor de mare sunt foarte ok – și printre cele mai mici pe care le-am întâlnit eu. Proprietara locului, Ingrid Sabău, mi-a spus că au în spate o rețea de distribuție de pește, motiv pentru care poate ține prețurile mai jos decât restul pieței. (poza e luată de pe site-ul lor)

Sabres

În orice caz, mi-a plăcut mult la Sabres. Oamenii ăia chiar știu cum să prepare mâncarea, tipul care ne-a servit era foarte priceput și deschis dialogului și locul arată impecabil. Categoric îi mai calc, când mai ajung în Timișoara. Categoric vă recomand să-l încercați, dacă aveți drum pe-acolo ( e pe str. Craiova nr. 1, pe lângă Stadionul Dan Păltinișanu)

Acest proiect este realizat de PRbeta Agency în colaborare cu Prin Banat.
Branduri participante: Timișoreana, Cramele Recaș, Fornetti, AsociaÅ£ia Timișoara Capitală Culturală Europeană
Parteneri: Farmec, Hotel TimiÅŸoara ÅŸi Restaurant Sabres
Parteneri media: 24-FUN, Ctrl-D
Timișoara Brands Tour este o franciză a Cluj Brands Tour, un concept marca TVdece

 

Despre vânzarea Qual Print

În urmă cu niște ani, aveam un business foarte simpatic – făceam un fel de reviste, de altfel foarte interesante, care apăreau, fiecare, o dată pe an. Despre diverse subiecte, nu contează acum.

Dar întotdeauna le tipăream la Qual. Èšin minte că prin 2007 au adus o mașină de tipărit foarte tare și performantă și i-am cunoscut pe specialiștii aduși din Anglia, parcă (sau Germania ?) s-o instaleze. O seară întreagă am stat cu ei la povești. Am tipărit acolo zeci de mii de exemplare ale revistelor mele și absolut întotdeauna am fost mulțumit. Și clienții mei au fost și ei, mereu, mulțumiți de calitatea produsului meu.

Astăzi am aflat că grupul Qual își vinde tipografia. Bănuiesc că-i o bună decizie de afaceri, dar eu am fost sentimental legat de locul ăla – și sunt rac, deci sunt melancolic.

Qual Media Group anunÅ£ă finalizarea tranzacÅ£iei privind vânzarea diviziei de print către un grup de investiÅ£ii olandez. Numele investitorului va fi făcut public dupa perfectarea ultimelor detalii alte transferului. Tipografia rămâne la Cluj, locurile de muncă vor fi menÅ£inute ÅŸi, în scurt timp, cele 10 linii de producÅ£ie vor fi completate cu câteva utilaje noi.

Așa zice un comunicat care a circulat astăzi. Eu rămân cu amintirile mirosului de cerneală proaspăt tipărită. Frumoase amintiri.