Ascultă-ți, uneori, inima, nu rațiunea. Rațiunea e rece și deseori proastă. Inima știe mai bine. Nu mereu, dar din când în când, rațiunea e proastă și urâtă și plată ca Banatul de Nord, iar inima știe mai bine. Ascult-o!
Nu încerca să-ți maschezi temerile cu argumente stupide. Raționale, da, dar stupide, care-ți fac rău. Dacă te sperie o poveste, ai curajul să recunoști. Nu-ți masca teama cu stupidisme ieftine și superficiale.
Uneori, nu-i greșit să spui ce simți. Uneori e, dar uneori CHIAR NU E. Și s-ar putea să ai mult mai mult de pierdut dacă nu spui ce simți, cu adevărat, decât dacă spui. E bine să te gândești, în viață, că imaginea și orgoliul nu sunt chiar totul.
Regretele tardive nu ajută la nimic. Dacă ai lăsat un om să iasă din viața ta și ți-a luat o grămadă de timp să te prinzi că-ți pare rău că omul ăla nu mai e around, asta e. Trist, într-adevăr, dar e bine să înveți să guști din amarul greșelilor făcute. Nu-i f*te viața aiurea, doar pentru că tu n-ai știut de la început c-o să-ți pară rău că-l pierzi.
In linii mari, ideea e asta – dacă ești prost și lași rațiunea și orgoliul să ia decizii în locul sufletului tău, atunci învață să trăiești cu deciziile pe care le-ai luat. Da’ nu strica zenul celui pe care l-ai lăsat să plece, doar pentru că tu te prinzi greu că nu trebuia să faci asta
Mai bat câmpii uneori. Iertați-mă, am nevoie să-mi dau niște palme din când în când, ca să nu mai las prostiile mele să afecteze viața altora.
Da, așa-i: regretele-s puerile și tembele uneori, dar e fain să ți le asumi, că în felul ăsta, te mai curăță și te mai strunesc, când inima-i pe cale tahicardică. 😀
drept ii.
Adevărat. E trist când realizezi după mult timp că ai lăsat să plece persoana de care ai nevoie. Se mai întâmplă, nu vrem să trecem peste anumite chestii datorită orgoliului ÅŸi atunci suportăm consecinÅ£ele.
orgoliul excesiv dauneaza grav sanatatii 🙂
suferi dupa o domnita?
dimpotriva, chiar 🙂