Mi-e clar că sunt. Nu analizez lucrurile în profunzime, n-am gusturi cultivate, n-am criterii bine definite, n-am mai nimic. Și cel mai trist e că n-am păreri categorice
În ultima vreme, descopăr aproape zilnic simplitatea minții mele. De exemplu, ascult o piesă. Mă bucură, mă înveselește, mi se pare faină, o împart cu alții (am eu și defectul ăsta, că atunci când îmi place câte o chestie simt o nevoie aprigă s-o împart cu alții). După care văd o grămadă de oameni (care mai prieteni, care mai amici, care mai cunoscuți, da’ în general oameni despre a căror inteligență am o părere foarte bună) dând de pământ cu piesa aia. Sau văd un film care-mi place, după care ascult sau citesc, mut, aproape intimidat, părerile categorice ale oamenilor din jurul meu, care statutează cu o claritate de cristal că filmul ăla, care mie mi-a plăcut foarte tare, e o porcărie.
Numa’ întreb: vouă, cei care le-ați văzut, v-a plăcut Sherlock Holmes ? Dar Avatar ? Dar Invictus ? Dar The men who stare at goats ?
Pentru că aici intervin confuzia. Ascult sau citesc o părere care spune, în cel mai categoric mod, că Sherlock Holmes (e doar un exemplu, un fim care mie mi-a plăcut foarte tare, da ?) e o porcărie de film, cu actori care joacă slab, fără poveste și care n-are nimic în comun cu marele personaj. Mă intimidez – sunt așa de superficial că mie mi-a plăcut porcăria aia. Las capul în jos – ce naiba, eu nu mă pricep așa de bine la filme, n-am curaj să spun în cel mai categoric mod că e un film bun. Și mă confuzez – ok, ăsta din fața mea spune categoric că e un film prost, da’ cel din dreapta spune la fel de categoric că-i un film bun.
Numai eu nu pot spune categoric nimic.
Parcă nici să spun categoric că sunt superficial și confuz nu-mi vine – totuși, nu mă pricep așa bine la superficialitate și confuzie.
Andrei, eu am încredere în tine 🙂
Mie mi-o placut Avatar. Si Sherlock Holmes. Chiar foarte tare, as putea spune. Dar cred ca si eu sunt confuza si superficiala, ca mi-o placut si Final Destination 4, vazut la mall, in 3D.
Imi place muzica tiganeasca si imi plac tiganusii aia din Tg. Mures care danseaza absolut bestial, ca ii dau clasa lui Flatley ala cand vrea muschiu’ lor.
Mi-o placut Clona si mai ales muzica din Clona.
Si chiar mi se rupe daca cineva incearca sa ma convinga ca-s superficiala. Ca io stiu sigur ca nu-s. Mai mult ca sigur ca nici tu nu esti 🙂
Da dom’le, îmi plăcură toate cele de mai sus. Și nu mi-i jenă să zic.
Până la urmă doar părerea mea contează. Că doar n-o să ies de la Avatar și-o să mi se facă jenă că mi-a plăcut. Sau n-o să-mi mai placă retroactiv 🙂
Cine poate spune in cel mai categoric mod ca un film e bun? Nici macar regizorul lui, care asteapta cu emotii premiera. Eu cred ca nu trebuie sa ne raliem la parerea altora cand ne place un film. Exista stari interioare care ne dicteaza daca un film ne-a placut sau nu. Poate fi bun sau poate fi prost.
M-au judecat aspru unii (inclusiv pe blog) ca mi-a placut Avatar. Ei bine, mi-a placut fantasticul din Avatar si o bucata buna din scenariu. Pentru ca asa am simtit eu cand l-am vazut.
Nu exista verdicte exhaustive si concluzii imbatabile cand spunem ca ne place un film care nu e cult. De cele mai multe ori un film cult se face dupa o carte, iar un om cult nu se uita la ecranizarea cartii, ci o citeste. Prin urmare, logica e mai simpla decat credem.
Este o modă printre snobi să spui despre orice chestie artistică, film, muzică, teatru, că este “o porcărie”. Asta e dovada că eÅŸti stilat. Realitatea e că un film îÅ£i place sau nu-Å£i place, nu trebuie să fi specialist în ceva pentru asta!
@Vlad – multumesc. Eu in tine am si mai multa 😛
@Titzuka – ioi tu, is bestiali copiii aia. Romafest Gipsy Dance ii cheama.
@Laur – mie nu chiar toate, men who stare at goats e dubas rau 🙂
@Liviu – pai poti multi sa spuna in cel mai categoric mod ca un film e prost. Vrei linkuri ? 🙂
Eu nu ma raliez la parerile altora, doar observ ca-s incapabil sa am pareri categorice. Ar trebui sa am, nu ?
A, ba pot. UIte, pot sa spun categoric ca Vlad Petreanu scrie atat de fain, ca-i modelul meu absolut. Iaca. Am putut.
e destul de greu să ai opinii categorice, fiindcă foarte puÅ£ine lucruri sunt categorice în ziua de azi. rareori poÅ£i afirma ceva cu certitudinea că nu există nimeni care să te poată contrazice. în plus, mi se pare puÅ£in derizoriu să emiÅ£i păreri categorice, fiindcă nu primeÅŸti niciun feedback în acest fel. pur ÅŸi simplu, exprimi atât de bine unele chestii încât nimeni nu are nimic de comentat ÅŸi te trezeÅŸti pe cap cu sentimentul că vorbeÅŸti singur.
personal, am văzut toate cele 4 filme menÅ£ionate de tine. primele două au ceva aparte. unii spun că e vorba de factorul comercial ÅŸi de scenariile puse la punct în aÅŸa fel încât să-i dea spectatorului ceea ce-ÅŸi doreÅŸte. mie-mi place să spun că e vorba de ideea de dincolo de cadrele filmate ÅŸi replicile actorilor, de învăÅ£ătura care se ascunde sub o perdea de acÅ£iuni ÅŸi efecte speciale menite să le scoată oamenilor banii din buzunar.
despre celălalte două nu pot comenta prea multe, fiindcă nu mi-am format o părere foarte clară. dar ÅŸtiu cel puÅ£in că “The man who stares at goats” a beneficiat de o campanie de PR Stunt în România aÅŸa cum rar îÅ£i e dat să vezi. cum, nu ÅŸtii despre ce vorbesc? nu ai văzut la TV câte talk-show-uri s-au făcut pe seama atacurilor energetice?
Am avut cel mai clar deja vu cu articolul asta, in asa hal ca am inceput sa caut daca nu am comentat deja la el! Jeez..
Sherlock mi-a plăcut mult, replicile , actorul, mai puÅ£in finalul. Dar mi-a plăcut.
În schimb, la Avatar am rezistat abia până la jumătate, după care am fugit mâncând pământul. L-am văzut (jumătate din el) în variantă 3D ÅŸi tot nu am căzut pe spate. Nu l-am recomandat nimănui. Însă este un film al cărui marketing vine înaintea lui ÅŸi te trage de mânecuÅ£ă să te duci în sala de cinema. Ba să nici nu îndrăzneÅŸti să spui că povestea era banală ÅŸi personajele oribile. Noroc că nu am visat monÅŸtrii ăia albaÅŸtri peste noapte. Să fi văzut atunci gânduri de bine.
Men who stare at goats mi-a plăcut din cauza lui Clooney. Care pe zi ce trece crește ca actor, cel puțin în ochii mei (pe vremea când juca în ER nu prea îl înghițeam, da’ cred că era mai mult scenariul). Nu m-ar mira să ia anul ăsta Oscarul pentru Up in the air.
Și apropo de filme la care CLAR nu mă încadrez în publicul țintă, tocmai am văzut Whip it și mi-a superplăcut 🙂
Doar pentru ca iti place un film sau o melodie nu esti superficial, iar daca altora nu le e pe plac, de ce sa pari tu cel confuz? 🙂
E o problema atunci cand o parere anonima iti schimba o parere personala, si nu cred ca e cazul la tine, nu’i asa? 😀
Critica cred ca e, in primul rand, o intalnire cu tine la o cafea. Mi se par utile opiniile facute publice in masura in care, venite dintr-un coltisor unde zace o anumita zestre livreasca, cinema etc., subliniaza chestiile subtile, izolandu-le de ansamblu. chiar nevenite dintr-un stfel de coltisor, pot naste polemici construtive. E ok pt. ca in felul asta scriitorii, regizori etc. vor fi mai atenti la detalii si nu e ok pt ca obiectul pus sub lupa se destrama in piesele puzzle-ului. cred ca e importanta si predispozitia de dinaintea filmului, cartii etc. daca alegi sa te lasi in voia “produsului” sau daca te setezi sa-i faci o disectie, nu vorbesc de erorile gigant care sar in ochi.. in fine, nu vroiam sa fac o teoretizare personala a criticii, dar eu zic sa nu-ti faci probleme din moment ce ai putut trai filmul si te-ai bucurat de el. in plus, in marea lor majoritate, carcotelile “ieftine” au popularitate si tin de moft. is de acord cu Liviu.
“cati oameni, atatea pareri”… ce trist ar fi daca toti am avea aceeasi parere… chiar si despre filme, ar fi chiar plictisitor…hmmm… nici sa fim foarte diferiti nu-i chiar atat de bine ca ne-am ciondani toata ziua si n-am mai fi prieteni, amici, cunostinte…. si daca avem pareri e bine sa le exprimam asa brusc si dintr-o data sau mai inta ar fi bine sa vedem ce parere au altii despre ceea ce noi nu prea avem curajul sa spunem, sau…. si uite asa se complica viata …:)… e doar o parere… si apropo intereseaza pe cineva care este parerea mea despre filmul… sau despre…sau
Superficiali, daca o iei asa, suntem toti. Si eu patesc la fel..de multe ori. Si atunci, eu tac.Tac pentru a nu-l jigni pe cel care are o altfel de parere sau tac de teama de a nu fi luat in ras pentru “cealalta”parere a mea.
Si acum sa revenim la filme. De fapt, am vazut doar Sherlock si….. m-a dezamagit. Probabil ca ma asteptam la ceva Shelock Holmnes, dar personajul ala nu avea nimic din el. Poate doar intuitia si sclipirea. Nu a fost un film rau; mi-ar fi placut, probabil mai mult daca il intitulau altfel, daca pe personaj il chema altcumva.
Celelate 3 nu ke-am vazut, dar promit ca in urmatoarele zile ma pun la curent si revin (exceptie Avatar la care nu merg inca, astept sa se linisteasca apele 🙂 )
In schimb mie mi-a placut The Hangover.Mult de tot.
Pareri categorice??? Hmmm! Uite ca am si eu: Adi Hadean gateste senzational si oricine mi-ar spune altceva raman categoric. Gata!
Marius, si mie mi-a placut Hangover. N-am dat pe spate, dar oricum, e o comedie faina. Sherlock, insa, mi-a placut mult de tot. Si da, cu gatitul lui Adi Hadean suntem de-acord 🙂
E convenabil sa critici orice are cat de cat priza la public. In primul rand, atragi atentia (esti altfel, esti special!) . In al doilea rand, pari rafinat (hmmm, oare ce i-o placea criticului?).
Adu-ti aminte de baietii care acum 5-6 ani faceau un mishto teribil de o carte pe care mi-ai recomandat-o cam acum 15 ani — alchimistul lui Coelho. Prin sondaj (desigur, nereprezentativ) mi-am dat seama ca multi nu citisera nimic de coelho, dar citisera intelectuali profunzi care il criticau. Nu ca ar fi cine stie ce de toate cartile lui, dar “alchimistul” nu e o carte mai proasta decat, de exemplu, “codul lui da vinci”. Hmmm, tot un succes comercial — see a pattern here?
PS — am vazut Avatar si Invictus. Avatar mi s-a parut o poveste subtirica, dar o realizare tehnologica extraordinara, de importanta istorica pentru artele vizuale.
Invictus, desi cam plin de clisee (vezi copilul de la urma, de langa masina de politie, conceput special pentru un public speriat de bombe), e o poveste care, in umila-mi parere, e prea putin stiuta. Din punctul meu de vedere, ambele au fost excelente, astept sa le vad pe celelalte doua
Bogdan, mie personal alchimistul mi se pare mult, mult peste codul lui da vinci. codul e un roman politist foarte fain scris, cu niste idei resapate si care a avut norocul sa fie injurat de Vatican. Alchimistul, insa, chiar e o carte faina. Sigur, acum 15 ani cand am citit-o noi, 95% din snobii care azi spun ca Coelho e lipsit de valoare, pentru ca asa a fost moda sa zici, n-auzisera inca de el.
La Avatar, sunt de-acord ca-i o realizare tehnologica de senzatie. Dar nici povestea nu-i de colo, uite ce fain e prezentata aici. Iar Invictus, intr-adevar, e un film deosebit, l-am vazut de 3 ori in doua zile – pentru ca imi deschidea o noua fereastra de cunoastere. Iar Morgan Freeman joaca senzational. Dupa ce l-am vazut, m-am uitat la o multime de clipuri cu Mandela – seamana al dracului de tare. Tot dupa ce l-am vazut, am inceput sa ma uit la secvente de rugby, semn ca m-a marcat, cumva. Acum stiu o multime despre Springboks, de exemplu, despre Lomu sau Pienaar. Pentru ca mi-a trezit interesul pentru o secventa a istoriei despre care habar n-aveam si pentru un om al istoriei – Mandela – despre care stiam prea putin.
Pentru ca gandim relativ la fel – deh, genele – crede-ma, The men who stare at goats e un film slab, dar care merita vazut pentru 2-3 faze, iar Sherlock Holmes e un film de exceptie, ca toate filmele lui Guy Ritchie
Depinde cine-și dă cu părerea despre film. Dacă citești o cronică a lui Andrei Gorzo unde el spune că filmul e varză, nu te descumpăni. Important este de ce anume îți place și ce anume trezește în tine. Valabil pentru filme, muzică și nu numai.
Hey,mie mi-a placut Sherlock.:D Si mi s-a parut jucat binisor. 😉 E enjoyable, si asta caut la un film. Nu legatura cu realitatea, cat povestea si cum este relatata. Jocul de imagini, sound si expresii ale actorilor. It`s art in its million shapes. Some people have to deal with that. 😀