Eu v-am mai spus că dezvolt obsesii. Majoritatea muzicale, din fericire.
Spre exemplu, există o piesă care se numește Insensatez, compusă de Antonio Carlos Jobim. În engleză, titlul e tradus eronat “How Insensitive”. Această piesă s-a cântat (din câte am descoperit eu) în 48 de variante. Obsesia mea e să le am pe toate. Deocamdată am vreo 29. N-o să credeți, dar deși internetul ăsta e mare și cuprinzător, unele variante sunt extrem de rare.
În fine, nu ăsta e subiectul de azi, voiam doar să v-arăt cât de obsesiv pot fi.
O altă obsesie de-a mea este melodia-temă din filmul Nașul/The Godfather.
Piesa originală se numește Speak softly love și a fost compusă de Nino Rota.
Asta e varianta din film. Și preferata mea, cred. În film, personajul (fiul Nașului) spune că-i o piesă autentic siciliană. Mno, nu e. Dar versurile în siciliană sunt tare frumoase. (cine vine să-mi spună că-i italiană și nu siciliană intră în spam și primește sudălmi grele!)
Și asta e varianta Slash/Guns’n’Roses, care are darul de a-mi ridica părul pe mâini de fiecare dată când o aud.
Incepusem sa traduc versurile melodiei no. 2, dupa care am vazut ca exista si pe google.
Pardon! Mai este ÅŸi varianta Fanfare Ciocârlie.
Este un hobby. Unii au incercat pana la karaoke, facand interpretarea proprie a unei partituri muzicale indragite… o glorie personala. Pentru incurajare au avut publicul, aici aplauda ceva lume, printre care si joyflint ?