Două constatări triste

1. Campania electorală

Campania asta e cea mai mizerabilă din câte îmi amintesc eu. N-au curaj să stea la discuții, preferă să se atace mizerabil prin presă. Deși n-au curaj să se întâlnească, toți dau vina pe ceilalți pentru asta. În seara asta am văzut un colaj în care TOÈšI candidații de top (Băsescu, Geoană, Antonescu, Oprescu, Vadim, Becali) sunt de părere că ceilalți se tem. În realitate, se tem toți. Pentru că n-au nimic de zis, pentru că sunt goi și murdari ca niște scrumiere vărsate. Nu m-a convins nici unul cu nimic. Și totuși, va trebui să merg la vot.

2. Gramatica

Sunt atât de din ce în ce mai mulți agramați în țara asta, văd atât de multe greșeli, că am ajuns la stadiul în care am început să mă gândesc cum se scriu corect anumite cuvinte. Vali are dreptate. Sunt atât de mulți imbecili, încât în viitor varianta corectă va fi “întro”, nu “într-o”. Sau “vre-un”, cum scrie frustratul de serviciu.

Trist, mă copii, trist…

Ce-am fost și ce-am ajuns

Guest post de Ovi Sîrb
ep. 9 din seria “Invitații mei”

În generală am avut colegi deștepți. Așa îi vedeam eu, tot timpul pe fază, tot timpul cu câte o replică amuzantă, la subiect. Erau competiția mea (eu fiind – nu-i așa? – băiat deștept), erau cei cu care mă luptam ca să prind fata. Ei aveau avantajul că erau mai pe fază ca mine și că erau mai înalți.

De la mulți am rămas cu expresii, idei, glume. Atât de mișto, încă de pe atunci, încât dacă le folosesc, nu pot sã nu mă gândesc la ei cu puțină rușine și cu sentimentul că o să iasã de dupã colț să facă mișto de mine și să mă arate cu degetul ca hoț de glume. Le prevedeam un viitor de mari intelectuali, de mari filozofi, oameni ai cuvintelor, cifrelor și glumelor. Îi vedeam, peste ani și ani, la televizor, în ziare, pe coperțile revistelor. Și pe mine lângă ei, în umbră, culegând firimiturile intelectuale lăsate în urmă de geniile lor.

Citește mai departe